- Nu vă supăraţi, mă puteţi ajuta să ajung acasă?

Mo, când sunt deranjat atât de politicos, inima mea se înmoaie precum o ciocolată lăsată pe capota maşinii în mijlocul unei zile din mijlocul unei veri toride precum şi caniculare.

- Ia zi nene, unde vrei să ajungi?

- Io-s din Olt de fel. Şi ca să ajung acas’, tre’ să merg cu trenul.  Da’ nu ştiu cum să ajung la gară!

-  Mno, mergi matale drept în faţă, la primul semafor faci la stânga şi după f’o două sute de metri ajungi la metrou. Cu metroul mergi frumuşel pân’ la gară şi gata.

Trebuie să vă spun că-n tot timpul acestui dialog extrem de politicos omul nostru tuşea într-una şi-şi tot dregea glasul.

- Da’ ce-aţi păţit de tuşiţi aşa?

- Fusai la o chindie acilişa şi mă pusă dracul de mâncai nişte mizilic. Da’ cocoana care făcu mizilicu’ nu-mi spusă şi mie că ale rondele sau ce-or fi fost alea avură înfipte nişte scobitori, anşea, ca să le ţină legate. Io le cam mâncai cu totul, că-mi fu cam foame,  da’ cre’că mi s-a pus una de-a latul.

Zi faină!

Ideea e că în momentul în care am intrat în cooperativă, al meu Coleg era plin de râs şi roş la faţă.

- Ce făcuşi, mo?

- Io? Nimic. Panarama de Costică. Două’j'de minute s-a chinuit să cureţe hamsiile cu briceagul. Uite-aşa le întindea pe tocător şi le despica pe burtă! Nu mai pot de râs!

- Nu eşti normal! Hamsiile alea-s cât juma’ de brichetă. Costică, ce te făceai dacă te punea Colegu’ să le cureţi şi de solzi?

Aia e. Zi faină!

PS Costică n-a mâncat hamsii. Culmea, de data asta au fost bune.

-?!

- Am întrebat-o şi io pe-a mea alaltăieri seară dacă mâncat f’odată castane coapte la cuptor şi dacă a zis că nu, i-am trântit io castanele alea de le-am luat din pom, ăla de lângă sala de sport. Cre’că n-a ştiut să le facă bine…

—

Din discuţiile celor doi faimoşi badigarzi de billa, concluzia pe care am tras-o io: cea mai bună legumă-i pieptul de porc.

PS Nu, nu m-am dus să-l lămuresc ce-i cu castanele comestibile!

Aşa că mi-am luat Fiara de aripă, căruciorul de mâner şi am intrat în supermarşeul cu parcarea în care sunt ameninţat că o să dorm dacă fac prostii. În afară de atârnacii de mâner de cărucior pentru cumpărături, în magazinul ăsta am impresia că cei care expun produsele şi preţurile pentru ele au ceva probleme. La cap!

Io nu înteleg de ce costă atât de mult telemeaua şi laptele. Şi kaizerul. Şi mai multe.

Ui’ ce nu pricep:

- dacă vreau să cumpăr doar juma de kil de telemea, îi musai să cumpăr şi oaia?!

- dacă vreau să iau 1 litru de lapte, unde bag şi vaca?

- pentru kaizerul ăla vidat, e musai să bag şi porcul în balcon (retoric, pentru că nu mai am balcon)?

Pentru că la preţurile alea, e claro că ţi se mai dă ceva la pachet.

Zic şi eu!

Hai v-am pupat!

PS: Să-mi ziceţi pe unde vreţi să vă petreceţi zilele astea!