Te trezeşti buimac şi pui de cafea. Fugi spre baie să-ţi dai jos urmele de somn. Arunci ţoalele pe tine, bei în mare fugă cafeaua şi o tai spre maşină.

Mno, ajungi la maşină, deschizi portbagajul să-ţi arunci rucsacul şi dup-aia te pui la volan.

Eh, acum e problemă:

Tot e la modă: Dorele, nu sunt celebru, dar scoate-mi-o d-aici!

PS Atelajul nu-mi aparţine. Mi-a fost târşeală să-i fac omului poză, dar pot spune că pe cel care-a săpat acolo nu-l mai spală nici Dunărea…

Obişnuinţa îmi spune să bag cheia în butuc şi să deschid portbagajul. Butucul îmi zice “sictir, fraiere, nu vezi că m-a violat unu’ azi-noapte? în dimineaţa asta sunt precum o fostă fecioară din harem!”.

Mno, al dracului ‘oţ s-a făcut cu:  roată de rezervă pentru Logan, 12 căciuli negre purtate, 1 geacă de cooperativă şi ce e cel mai grav: 1 bucată undiţă carbon şi 1 bucată lansetă spinning!

Bă, hoţ ordinar, adu-mi beţele de pescuială!

*frigider – logan de cooperativă, culoare alb “artic”, motor 1,2 16V tip maşină de spălat automată.

Sursă foto!

Brusc, se face o linişte aşa de liniştită încât ai impresia că ai rămas surd.

Hm, dar totul e iluzie. Liniştea a durat fix trei’j'de secunde.

A urmat un vacarm demn de Ziua Z pe ţărmurile Franţei.

Drujbe, ciocane, bormaşini şi bocăneli în dulcele stil ” e Dorel, bă”!

Şi parcă n-are avea mare vină Dorel, dar ce te faci cu şeful lui?

Mult respect pe cale orală, domnu’ şefu’ lu’ Dorel!

Pe lângă tabletă se pune un nepot cu vârsta de 3 ani şi cu veleităţi ieşite din comun în ceea ce priveşte reparaţiile de orice fel (aici pot spune că-mi seamănă). Totodată, lângă mâna nepotului se lasă o trusă de reparaţii (d-aia pentru copii, cu piese din plastic). Rezultatul este mai jos:

Mă gândesc io că al meu niepot de soră a considerat că ecranul poate fi upgradat o leacă. D-aia zic c-a luat o şurubelniţă şi a transformat ecranul în mai multe ecrane.

Acu’ urmează partea mai puţin fun a chestiunii. A trebuit să iau io tableta şi să văd ce se poate face.

Bon. Jucăria costă undeva la 250 de lei. Ecran touch pentru jucărie am găsit (numa’ ăla e spart), atât că la noi costă f’o 125 de lei. La prekinii din China costă 35 de lei. Am scos touch-ul şi acum avem un ecran LCD, ca să zic aşa.

Eh, până vine ecranul din China, am luat un cablu Usb-Otg şi i-am tras mouse.

Acum funcţionează precum un laptop fără tastatură.

Şi pentru că n-am stare, azi caut şi un custom rom pentru dânsa.

Zi faină şi uşoară!

Sar din maşină cu ordinul de plată în mână.

Alerg precum o căprioară aflată în bătaia puştii unui braconier fără scrupule, evit în ultima secondă o babă, ţopăi peste o baltoacă, aproape mă ciocnesc cu un copăcel aflat pe trasa ideală pe care mi-o creionasem io în cap cu gând să ocolesc picăturile de ploaie şi cât pe ce să cunosc intim granitul din faţa băncii.

În fine, victorie! Am ajuns în interiorul băncii aproape uscat.

Rezolv şi ies.

Mda.

În secunda în care mă apropii de atelajul propriu, un meltean dă-ntr-o baltă şi mă face de comandă.

Zi faină să aveţi!

Pentru că asta am văzut io acu’ ceva zile.

Ajungi şi tu ca omul cu maşina în parcare. Tot ca omul te scobori uşor din atelaj, pui piciorul mai crăcănat anşea, să nu-ţi uzi mergătorii, şi auzi un mic poc. Te uiţi mirat precum râma la sudură şi constaţi că telefonul tău dăştept, cu dublu sim şi husă tip carte, a decis să coboare la nivelul solului pentru a-şi testa rezistenţa. Rezistenţa s-a simţit jignită de acest test şi a decis să-şi ia catrafusele şi să plece.

Ca tot omul, desfac uşurel husa şi văd 2 geamuri. Mno, astea două geamuri îs mai scumpe ca unul singur, culmea.

Aia e! Display-ul telefonului a decis să crape în urma impactului cu betonul din parcare.

Acum aştept şi-mi încerc rezistenţa răbdării, căci display ca ăla nu să egzistă pe stoc.

PS Tilifon Allview P5 Alldro cu display IPS OGS.

]]> https://www.neuronul.eu/un-geam-doua-geamuri.html/feed 0 https://www.neuronul.eu/pentru-ca-vineri.html https://www.neuronul.eu/pentru-ca-vineri.html#comments Fri, 14 Feb 2014 05:41:48 +0000 un Neuron http://www.neuronul.ro/?p=1858 Ezact d-aia.

Acumulatorii tastaturii s-au consumat din cauza faptului că un isteţ (io, mea culpa) a lăsat ieri, din grabă, ditamai perforatorul drept pe taste. Luai nişte acumulatori de la mouse, da’ bag seamă că nici ăstia n-au viaţă lung.

Intrai în mail ca să-mi trag două’j'de palme:

Mo, unii n-au ce face noaptea. Zău!

Mno, aflaţi că biserica îi ok, dar preotul are în schimb un minus de ceva leuţi prin buzunare pen’că a uitat să armeze sistemul atunci când a plecat la treburile lui şi şi-a lăsat în altar borseta cu acte şi ţechini.

D-aia zic: atenţie la neatenţie!

PS Aflai acum că şi-a recuperat actele. De la Glina (gropa de gunoi). Acu’ vrea să-i pun şi camere video. Să pun şi cu înregistrarea sunetului, sau încalc confidenţialitatea?

Se stabilizează pacientul şi se transportă către cea mai apropiată unitate. Ajuns acolo, bolnavul este testat şi paratestat în primele 5 minute. Se face internarea şi la vreo două’j'de minute este iarăşi testat. Plus că-i trecut printr-un “tomograf”. Tu, ca rudă a pacientului, nu cumperi nici măcar un perfuzor. Medicii, asistenţii şi înfirmierii îţi zâmbesc şi au o vorbă bună pentru toată lumea.

Toată treaba asta s-a întâmplat în Bucureşti, în uichend.

Aşa ar fi bine să fie în toată România. Sper să nu fie excepţia!

PS Am omis să spun că-i vorba de Spitalul Fundeni. La Neurologie.

Mno, în staţia de la spitalul Fundeni se urcă 2 neni la f’o 35 de primăveri. Bine făcuţi şi hrăniţi numa’ cu legume din piept de porc. Io, cu căştile pe clăpăuge da’ cu ochii cât sarmalele. Văz indivizii şi dau cu mutul în muzică.

Unul din nenii ăştia, să-i spunem Primul, se sprijină cu o mână de bară iar cu cealaltă în buzunarul unui cetăţean. Al doilea nene, să-i spunem Al Doilea, se aşează cumva în spatele Primului, la acoperire (şi probabil ca să primească “mortul”, adicătelea portofelul/lucrul de valoare în termeni farmaceutici). Şi începe distracţia:

Primul: – Şerveţel. Ud!

Primul: – Batistă. Şi asta udă!

Primul: – Iar şerveţel. E fleaşcă!

Al Doilea: – A dracu’ soartă! Buei nene, las-o-n sărăcie de treabă, prea eşti răcit. Primule, dă-i bă 5 lei să-şi ia aspirină şi să stea acasă, că ne strică ploile!

Eram cu mâna pe telefon cu gând să sun la băieţii cu girofare (secţia nouă, e de-ai noştri) dar m-am oprit pentru că cel cu mucoasele inflamate s-a întors către ei c-o legitimaţie în mână…

PS Fiara a venit vineri acasă, dar fără voce. Vă daţi seama ce linişte a fost la mine-n casă?

Zi faină şi săptămână liniştită!