- 1 bucată scutec adult;

- 4 bucăţi caserolă plastic transparent. Şi ieftin. Şi cu capac.

- 1 bucată pungă cu pământ, la reducere;

- 1 plic cu seminţe. Pe plic scrie “Iarba pisicii”, dar am avut şi în trecut nişte surprize.

Bon. Acum te duci spre acas’ şi faci planul de bătaie.

Se desface scutecul, se umple cu f’o doi litri de apă şi se aşteaptă preţ de 1 (una) bere şi-un tiutiun.

După răstimpul ăsta, se sfâşie cu duşmănie scutecul ca să poţi scoate polimerul ce-a supt apa. Polimerul ăla se amestecă bine de tot cu mult pământ din pungă.

Găurim fundul a 2 caserole în mai multe locuri ca să asiguram drenajul. Celorlalte două caserole li se taie capacul – ştiu, e discriminare, dar n-ai ce face!

Se ia pământ amestecat cu polimer d-ăla şi umplem caserolele (alea găurite).

Rupem plicul ce conţine seminţele si presăram pe deasupra pământului din caserole. Punem capacul şi băgam caserolele astea cu pământ în caserolele ce nu au capac.

Aşezăm lucrarea undeva unde ar trebuie să fie lumină şi ceva căldură.

Aşteptăm un timp şi o să avem rezultatul ăsta:

Na, acum făcurăm un fel de miniseră cu polimer din scutec.

PS Scrierea asta se vrea a fi sfat pentru prekinul Boemul!

- am reuşit să fac o cafea bună;

- am avut apă caldă la robinet în primele 5 secunde;

- n-am scăpat ochelarii în chiuvetă;

- n-am călcat pe pisica din dotare;

Mno, am ieşit din casă şi-am ajuns la lift. Vreme ok, mohorâtă dar ok din punct de vedere al temperaturii. M-am scoborât cu liftul, am făcut 5 paşi şi s-a pornit potopul.

Am ajuns la cooperativă exact ud.

Acu’ facem o leacă de striptease până-mi usucă aerul condiţionat hanţele.

PS Dacă aveam f’o microundă în cooperativă, vă asigur că nu-mi uscam şosetele acolo.

Na pe puncte:

1. Ajung la cooperativă şi bag deştiul în butonul de pornire al râşniţei numită fastuos calculator. Râşniţa începe să-şi învârtă manţocăriile, trosneşte un pic, se opinteşte şi intră pe măreţul sistem de operare a lu’ nea Gates. După care decedează subit prin moarte clinică datorată lipsei de curent ce-ar trebui să alimenteze componentele râşniţei. A crăpat sursa.

2. Pun de cafea. Din pricină de joi, n-am introdus cum trebuie cana sub puţulica prin care se scurge cafeaua din pseudoespresorul cooperativesc, prin urmare cafeaua bălteşte în altă parte şi nicicum în cană.

3. Mi-am uitat acasă ţucumbărul cu care îmi fac ţigări. Ceea ce e nasol!

4. A murit bateria maşinii. Maşina de rezervă din cooperativă. Da’ a decedat în asemnea hal că nu poţi dezactiva nici alarma.

No, zi faină să avem!

PS Bine c-am reparat ieri un laptop şi-mi merge şi netul…

Ajung aseară să parchez atelajul cooperativei şi constat cu stupoare c-au apărut iar în peisaj cei cu târgul de “producători locali, haine meid in românia, produse naturale fără euri deci sunt chiar bio şi ecologice, avem numa’ şosete de bumbac natural sută la sută, intrarea este liberă”.

Mno, când vine târgul ăsta în parcare, începem să ne cam înghesuim maşinile. Aşadar trag de volan cu toate forţele de care dispun, chiar şi cu forţa fie cu tine cavalere Jedi, şi găsesc un locşor ferit taman lângă un coş de gunoi. Coş de gunoi de care se sprijinea un agent de pază/badigard/paznic sau cum vreţi voi să-i spuneţi şi care purta o discuţie la telefon cu un interlocutor. Aşa tare se răstea la telefon, c-am avut impresia că persoana cu care discuta se afla în galaxia Pegas, prima pe dreapta pen’că la stânga e interzis. Aşa tare se răstea la telefon!

Având un defect profesional, deşi ştiu că nu-i nici politicos şi nici normal, am tras cu urechea la ce zicea paznicul către omul sau extraterestrul de la capătul celălalt.

Paznicul: Bă, aici s-a lăsat frigu’. Şi bate şi vântu’ ceva de speriat!

E.T.: …

Paznicul: Ce zici? Nu te aud!

E.T.: ….

Paznicul: Nu ştiu bă ce zici! Nu s-nţelege ni’ica. Am şi staţia cu mine şi cre’că face cacofonie cu tilifonul, bată-i dracu’ cu sculele lor. Aşa cacofonie n-am auzit în viaţa mea!

Mi-a căzut bricheta şi deci m-am retras. Probabil şi acum se miră de ce râdeam!

Zi faină!

Printr-un concurs de împrejurări azi îi musai de ajuns la neşte instituţii ale statului de unde tre’ să recuperez ceva parale pentru cooperativă. Multe parale. Pen’că până acum n-am reuşit ni’ica din punct de vedere al politeţii, azi îi musai să fiu rău şi să mă pregătesc pentru cozile ce vor urma.

Deci să fiu rău:

Hai, la drum şi la treabă!

PS Sper să nu mă întorc fredonând asta de mai jos, #ştiţicezic:

În data de 03 Octombrie 2013 s-a discutat în cooperativă necesitatea instalării unor camere video în maşinile firmei. S-a marcat ideea şi am fost desemnat să caut ceva ieftinături. Pe ebay. Boon.

Am găsit pe ebay un model de cameră video, am făcut comandă de 4 bucăţi. Efectuat plata prin paypal. Cicătelea individul care le vindea pe ebay le-a băgat la transport în data de 4 Octombrie 2013. Respectivele camere vin taman din Hong Kong, da’ suntem în 28 a lu’ noiembrie şi n-am văzut culoarea pachetului. Ieri am trimis un email individului de la care am achiziţionat chinezăriile. Normal că n-am primit răspuns.

Să trec achiziţia la capitolul “ce ţepe mi-am mai luat” ?

După cum ştiţi, în cooperativă suntem 3 capete mari, late şi adânci: Jupânu’ şi doi muncitori pe plantaţie (io şi Colegu’).

Ieri, pe la orele prânzului, în timp ce aşteptam la semafor la Muncii (cum vii dinspre Calea Călăraşilor), am simţit o vibraţie karmică taman în stomac. Clar, mi-i foame rău. Cum semaforul ăla de acolo ţine verde exact atât cât poa’ să treacă 2 Dacii şi 1 Dacie, am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe Colegu’:

- Mo, mi-e foame. Ce halim azi? Ai ceva la pachet?

- N-am, da’ brusc mi s-a făcut poftă de hamsii. Vezi că ai magazin în drum, lângă megaimajul de la Gloriei. Ia şi tu 1 kil.

Aşa am făcut. M-am oprit la magazinul lăudat şi am luat hamsii. Le-am tras în baie de ulei şi am pus şi o lămâie lângă. Poftă bună, poftiţi la masă…

Lume. Io mânănc sărat şi o recunosc oriunde şi oricând. Dar hamsiile astea nu erau sărate. Hamsiile astea erau crescute în ocnă. Am impresia că sarea nu se extrage din pământ ci din hamsiile astea. Din hamsiile astea se extrage sare de murături. Mo, dacă luai o mână de hamsii d-astea şi frecai o tablă ruginită, jur că ieşea tabla o oglindă de toată frumuseţea.

Am reuşit să înghit f’o 10 bucăţi. De foame, am completat cu o sticlă de 2 litri plină cu apă şi trei sferturi de pâine.

Aia e. Aşa că aseară am făcut nişte clătite pe care le-am umplut cu multăăăăă dulceaţă!

Zi faină!

- Mo, zice el, tu le ai pe astea cu internetul. Ia-mi şi mie 3 bilete la meciul cu grecii.

- Dai banu’ şi-ţi iau biletele!

A dat banul şi i-am luat biletele. Vinerea trecută mi-au ajuns şi prin urmare le-am predat prekinului.

Mno, aseară îmi dă iar telefon:

- Mo, al treilea om care voia să meargă la meci nu mai merge. E un bilet în plus, e plătit şi e de bine. Nu vrei să mergi?

- Apăi merg.

Şi nu, nu merg pentru fotbal ci pentru fotografii.

D-aia zic, #săfacembinecasănufacemrău!

Baftă să fie!

PS Care ai mai fost pe stadionu’ ăsta mare şi naţional, ceva reguli de respectat cu stricteţe?

Oare de ce am dat io stingerea la ora 1 azi-noapte? Da’ cred că toţi somnoroşii se întreabă asta.

Mno, până ne dezmeticim, zic io să ascultăm:

Zi faina şi uşoară s-avem, că tot acolo ajungem!

Vorbim acum de instalatori sanitari.

Nu-ţi poţi băga nasul la un furtunete sau f’un robinet mai acătării, că te pomeneşti că-ţi apare în spate un instalator “geniu” şi te întreabă: Da’ cine ţi-a făcut porcăria asta aici? Ăla habar n-are meserie! Cine l-a învăţat să pună bandă de teflon în loc de câlţi?

Io-s destul de calm în cazuri d-astea, dar acum f’o două săptămâni mi-au venit spumele mării direct în stomac şi i-am răspuns: l-a învăţat evoluţia, ‘tu-i grijania ei de treabă, că nu mai suntem în peşteră!

Da’ el a ţinut-o pe aia a lui : câlţii e baza, dom’ne!

Aia e!

Acum urmează la rând instalatorii de uindouz. Ăştia din urmă sunt şi mai şi. Ieri, spre exemplu, am “reparat” un calculator care avea veşnicul şi omniprezentul virus Poliţia Română (e dificil să arunci un antivirus moca în calculator, dar e ceva de groază ce se împrăştie panarama asta de virus). Mno, io când fac chestii d-astea legate de calculatoare mai bag un ochi şi-n carcasă. Un pic de aranjare de cabluri, un curăţat de praf şi o înlocuire de pastă termică n-au făcut rău nici unui calculator.

Boon, termin lucrarea şi mă dau într-o parte să las spaţiu de manevră proprietarului de râşniţă calculatorească. Apare un puştan de f’o două’j'de ani şi se uită la carcasă: nu e bine aşezat ventilatorul procesorului. La calculatoarele din generaţia asta veche e bine să se tragă aerul din radiator, că se face răcirea mai bine!

Concluzie? Instalatorii noştri “e nişte genii care s-a născut deştepţi”.