Mno, când te apuci de mutat diverse se-ntâmplă că te loveşti şi de toate firele şi firuleţele şi cablurile pe care te-ai chinuit ore în şir să le ascunzi. Da’ acum, pentru că dai la o parte nuş ce cub şi pui în loc o chestie cu trei sertare, e musai să vezi cum ascunzi cablurile.

Am rezolvat toate cablurile, mai puţin cel de internet. Cablul ăla de net se înfige în fundul unui router, router ce nu mai putea fi ascuns pe nicăieri.

Bon. Atunci luăm scula şi o ducem la intrarea în casă, lângă obiectul ăla ce-ţi contorizează consumul de curent electric. Dacă tot îl pun acolo, rezolv din start problema cablului de net lung cât o zi de post şi mai rezolv şi problema prizei.

Numa’ că nu fu chiar aşa. Rezolvai parţial problemele. Adicătelea făcui cum dracu’ făcui şi routerul porneşte numa’ dacă sună cineva la sonerie, c-altfel nu se închide circuitul. Şi la mine sună soneria cam o dată pe lună dar şi atunci dacă am noroc.

D-aia zic, treabă organizată, ce să mai!

Las’ că-i dau de cap azi.

Şi totuşi…

Zilele trecute m-am apucat de-un pilaf lângă care am trântit nişte ficat tras la tigaie cu mult usturoi. Pregătitul pilafului a mers ca pe roate, de fapt totul a mers ca pe roate până când în tigaie am turnat oţet. Mult oţet. În loc de ulei.

Tot zilele trecute, dar de dimineaţă, am uitat să pun cafea în aşa zisul aparat de făcut licoare magică. Zeama rezultată avea un gust de apă lăsată la soare şi în care a murit un biban. Biban soare, să fim înţeleşi.

Domnu’, ne potolim?

Zi faină să fie la toată lumea!

Acum mă întorc la nurofen, creion nazal şi un pic de olinth.

Să fie bine ca să nu fie rău, zic!

Adicătelea se ia una bucată de meseriaş, aşa ca mine, şi se pune să şurubărească niscaiva treburi într-o gospodărie.

Detaliem:

“Înainte de a atinge podeaua, orice sculă în cădere se va opri mai întâi pe degetele de la picioare”.

Aş mai completa eu aici că din toate ciocanele ce le aveam la îndemână l-am ales pe cel mai greu.

“Dacă ai la îndemână doar un ciocan, toate obiectele din jur ţi se vor părea cuie”.

Completarea mea: mai ales degetele de la mâna cu care ţii cuiul.

Aia e!

Săptămână minunată vă doresc!

Mno, aşadar şi prin urmare, a trebuit să trag o tură într-un magazin d-ăsta de încălţat oameni ce rămân cu degetele p-afară taman când nu trebuie.

Şi intru-n stabiliment şi încep să caut. Că io-s zgârcit da’ vreau şi ceva calitate, apăi asta se ştie! După f’un sfert de ceas am găsit 3-4 perechi de gumari ce-mi făceau cu ochiul şi zic să mă trag într-o parte să-i testez.

Numa’ ce-aud o voce în spatele meu:

- Domnu’, aici sunt! Şi vă rog să-mi aduceţi şi o pereche de pantofi d-ăştia mărimea 40.

-Imediat, stimată doamnă, să verific la raft, zic io.

M-am conformat, că doar sunt un jentălmen, şi i-am adus doamnei o pereche 40.

- Nu prea-mi plac briz-brizurile astea cu auriu. Ceva simplu nu aveţi pe modelul ăsta?

- Apăi doamnă dragă, io-s client ca şi dumneavoastră, n-am idee ce au ei în magazie. Dar dacă ţineţi neapărat, pot să întreb pentru dumneavoastră!

Mirare şi gură căscată precum intrarea în peştera Polovragi.

- V-am văzut tricoul portocaliu ş-am crezut că sunteţi angajat aici. Mă scuzaţi!

- Nu face nimic, doamnă dragă! Vă mai pot ajuta cu ceva sau pot să-mi pun şi eu mergătorii-n picioare?

- Nu, mulţumesc.

PS Angajaţii din magazinul respectiv purtau tricouri negre şi aveau şi un ecuson cât harta Chinei, ca să ştiţi!

La duşuială am folosit şampon în loc de gel de duş.

În loc de telefon am vrut să bag tableta în buzunar. Norocul meu că am buzunare mici.

Am ajuns la benzinărie şi în loc să mă opresc la pompa de GPL, am tras la aia de benzină.

La birou am pus cacao în loc de cafea.

Buei, hopa! Mai uşor cu vitezele azi!

PS Nu, nu sunt distrat. Pur şi simplu am o mare viteză!

Din pricină de gust şi logici financiare, de prin ianuarie m-am oprit din cumpărat ţigări şi m-am apucat să-mi croiesc io elementele conţinând iarba dracului.

Mno, tutunul este comandat din Ungaria şi tuburile îs luate de la hipermarşeu. Le bibistrocesc cu ajutorul maşinăriei de mai jos şi gata.

Beleaua s-a întâmplat aseară în bucătărie, când, la un pa’ar de şpriţ, mi-am mai croit nişte ţigări. Prin nu ştiu ce căi neştiute de mânuţele mele, după ce-am terminat de amestecat nişte busuioc uscat într-o salată, restul de mirodenie l-am aruncat în cutia de tutun. Nah şi fumează acu’!

PS Tutun dăunează grav sănătăţii!

Iar azi o să plouă din nou şi prin urmare o să devin un fel de curcă plouată. Poa’ să plouă cât de tare, numa’ vântul să nu bată!

Mno, cafeaua-i gata! S-o răstorn într-o cană, să-i trag ceva zahăr şi să mă întorc la hârţoagele mele.

Cam la asta mă gândeam io uitându-mă prin jaluzelele deţinute de geamul bucătăriei din cooperativă.

Dar de ce n-am aprins becul în momentul în care îmi puneam zahăr în cafea, să fie ceva lumină pe acolo? De ce?

Poi d-aia! Ca să pun cafea măcinată în loc de zahăr!

Zi faină şi însorită!

PS Am făcut altă cafea.

Se pare că ceva din WordPress nu convine temei pe care o folosesc eu, prin urmare nu pot adăuga poze. Şi nici link-uri. Şi nici tag-uri. Uăf!

Mă rog, nu pot adăuga poze cum făceam până la ultimul update de WordPress.

Mno, până la aflarea defectului stricat ne vom descurca aşa cum putem.

Zile faine!

PS Ăla era ecranul telefonului meu.

Mă urc în atelaj, pornesc motorul şi dau drumul la ştergătoare pentru că ploaie. Ştergătoare ioc. Au fost şutite cu tot cu braţe.

Buei, nu e corect! Măcar unul să-mi fi lăsat.

Grijania ei de treabă!

PS Ştergătoarele îs ieftine, dar braţele… oO!