Vă las pe voi să trageţi nişte concluzii.

Mno, ce găsesc io la comentarii:

“Plecând din oraşul Halloween, Regele Dovleac dă, din greşală, peste intrarea în oraşul Crăciunului şi este atât de impresionat încât hotărăşte să-l răpească pe Moş Crăciun şi să împartă darurile în locul acestuia. Numai că buna intenţie se transformă în coşmar, pentru că, în locul obişnuitelor daruri, copiii primesc păianjeni, gândaci şi cranii. Cum se vor rezolva lucrurile?”

Dar în acelaşi timp:

“Elena Băsescu o acuză pe Andreea Vass că vrea să se răzbune pe ea. Andreea Vass spune că Elena Băsescu este eronat informată.Totul a început de la un mail al europarlamentarului maghiar Surjan Laszlo care a pus sub semnul întrebării oportunitatea admiterii Elenei Băsescu în grupul popularilor europeni.Replica fiicei preşedintelui a venit rapid. Ea a declarat, pentru „Cotidianul”, că în spatele atacului lui Surjan Laszlo se află, de fapt, fosta consilieră a lui Theodor Stolojan, Andreea Vass, care este nemulţumită că nu a obţinut un loc eligibil pe eurolista PDL.Fosta consilieră a lui Stolojan a răspuns atacului printr-o însemnare pe blogul personal, intitulată „Din nouprotagonista unui scandal creativ”.„Sunt uimită să citesc o astfel de declaraţie şi nu pot să o interpretez altfel decât că cineva o informează total eronat pe domnişoara Elena Băsescu”, susţine Andreea Vass.”

Plus că am şi un şexpirian acilişa:

“Nu există lucruri bune sau rele, gândirea noastră le face să pară astfel”, spune Shakespeare. La fel se întâmplă şi cu televiziunea.”

“Voichița și Romeo: poveste specială (toate poveștile de dragoste sunt speciale, dar citind povestea lor nu poți să nu te gândești cum e cu iubirea la distanță, cum e cu apăsarea oceanului care desparte oamenii, cum e cu răbdarea și planul lui Dumnezeu cu doi oameni minunați!). . Totul a început ca între doi amici care nici nu bănuiau că se va ajunge aici Însă încet încet, Dumnezeu ne-a deschis ochii să vedem că El este Cel care ne-a adus împreună. Am știut că ne vom casatori din ziua în care am spus “Da” prieteniei noastre, deși Romeo se afla în California, iar eu în Zalău. Cei 6 ani cat a durat relația noastră la distanță au fost plini de emoție și de evenimente frumoase pe care le-am sărbătorit cu multă creativitate, fiind în cea mai mare parte a timpului separați de uriașul ocean. Vizitele lui Romeo au fost mereu rare și mult prea scurte, ar spune inima noastră. Însă Dumnezeul care ne-a creat unul pentru celălălt ne-a întărit mai apoi și inimile pentru că El știa când va veni fericita zi a unității perfecte. Un pas care ne-a adus și mai aproape de acea zi a fost cererea în căsătorie, care a avut loc în grădinile minunatului palat Schonbrunn din frumoasa Viena. O zi perfectă cu un parfum de deosebit… Un an mai tarziu am spus același “DA” în fata lui Dumnezeu, a familiei și a tuturor celor dragi, de data aceasta la Zalău, în biserica mea de suflet. Pozele surprind cu mult farmec bucuria zilei noastre mult visate. Amandoi știam de la bun început că albastrul va fi prezent, însă ideea temei marine l-a completat perfect, fiind un crâmpei adus tocmai din însorita Californie. Am avut parte de o zi pe care n-aș schimba-o cu nimic, nimic, nimic. Pentru ziua nunții, pentru toți cei care ne-au purtat în rugaciune în tot acest timp și pentru frumoasa poveste de dragoste scrisaă de Dumnezeu, suntem recunoscători Celui ce ne-a creat, ne-a adus împreună și ne va purta de grijă în toate zilele vieții noastre.”

Şi ultima, dar nu cea din urmă căci e preferata mea: o visătoare!

“Îmi las capul pe spate. Îmi pregătesc mintea pentru o seară lungă şi aglomerată. Las muzica să-mi adune cât mai multă linişte şi cât mai mult echilibru- să mi le stocheze în cardul ăla afurisit din minte, invadat de viruşii neobosiţi ai zilelor grele! Sunt departe de tine. Mesajele curg, convorbirile divaghează. Ne căutăm unul pe celălalt într-un spaţiu în care fizic nu suntem. Mă uit în cameră şi aştept să apari de la duş, învelit în prosopul alb, cu părul ud, spunând o glumă, cântând, jucându-te… Şi poate că-mi apari pentru o secundă, dispărând imediat ce aud telefonul că sună.”

Dacă v-aţi dixtrat, acu’ e timpul s-o tăiaţi spre munci!

Zi excelentă vă doresc!

Ui’ ce feţe găsâi acolo:

Apăi îţi vine să-i haleşti pe pâine!

PS A mi se ţine pumnii azi, pentru că mă dau cu dioptronul!

PSS Mama ei de treabă, acu’ îmi dă semne şi măseaua de minte. Buei, toate belele în c…l babei!

Să vă zic una tare, care pe mine m-a uimit şi d-aia vă spun şi vouă, să rămâneţi şi voi uimiţi.

Ei bine, ieri (duminică, 19 mai 2013) l-am dus pe al meu socru la un eveniment în comuna lui natală (aia un’ s-a născut şi s-a copilărit până când a decis ca tre’ să plece în lume căci s-a săturat de joacă).

Ca să fiu şi mai explicit, au făcut o întâlnire de 50 de ani de la terminarea celor 7 clase obligatorii- atât se făceau la vremea aia, iar notele se dădeau începând cu 1 şi terminând cu 5.

Ete pozNă:

Dacă tot am bănănăit prin şcoală, că io n-am stare şi nu zac unde mă pui să şed din pricină de sânje iute oltenesc, am mai găsit ceva:

Deci mo, sper să trăiesc şi să fiu sănătos s-apuc şi io d-astea!

Hai să fie o săptămână faină!

Da’  mă bombardează cu emailuri în fiecare zi.

Nu dau tot mesajul, că-i lung şi plictisitor. Ete începutul:

<<<BABE… i guess your not getting any of my email huh? ive been
tryign to email u so many times but this dam laptop is such a piece of
garbage and keeps freezing.. anyways how u been?

In case u dont know who this is its ME Adriana.. we used to chat a bit on facebook and then
I think u deleted me haha.. anyways guess what… I got 2 things to
tell u.. both good news.. 1) im single now.. yup me and my bf broke up
about 3 months ago… and 2) guess where im moving? RIGHT EFFING NEAR
U.. lol… ur actually the only person im gonna know there.. >>>

Mesajul are aproximativ 2000 de cuvinte, de unde rezultă că trebe ceva vreme să-l scrii. Când mama dracu’ mai muncesc ăştia?! Bleah…

În altă ordine de idei, azi e vineri. După program mă apuc să fac o revizie scurtă în sculele de pescuială pentru că mâine am zi de relax pe insula pescarilor din parcul “fost I.O.R.” actual “A.I.Cuza”. Io şi cu prekinul Jean Mustăciosu’.

S-auzim de bine!

Mno, un relax să fie:

Să aveţi un uichend fain!

Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.

Colo-n colţ acum răsare
Un copil, al nu ştiu cui,
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.

Haina-i măturând pământul
Şi-o târăşte-abia, abia:
Cinci ca el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!

El e sol precum se vede,
Mă-sa l-a trimis în sat,
Vezi de-aceea-i încruntat,
Şi s-avântă, şi se crede
Că-i bărbat;

Cade-n brânci şi se ridică
Dând pe ceafă puţintel
Toată lâna unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.

Şi tot vine, tot înoată,
Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc – să mi te ţii!
Colo, zgomotoasa gloată,
De copii!

El degrabă-n jur chiteşte
Vrun ocol, căci e pierdut,
Dar copiii l-au văzut!
Toată ceata năvăleşte
Pe-ntrecut.

- “Uite-i, mă, căciula, frate,
Mare cât o zi de post -
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dânsa şapte sate
Adăpost!

Unii-l iau grăbit la vale,
Alţii-n glumă parte-i ţin -
Uite-i, fără pic de vin
S-au jurat să-mbete-n cale
Pe creştin!

Vine-o babă-ncet pe stradă
În cojocul rupt al ei
Şi încins cu sfori de tei.
Stă pe loc acum să vadă
Şi ea ce-i.

S-oţărăşte rău bătrâna
Pentru micul Barba-cot.
- “Aţi înnebunit de tot -
Puiul mamii, dă-mi tu mâna
Să te scot!

Cică vrei să stingi cu paie
Focul când e-n clăi cu fân,
Şi-apoi zici că eşti român!
Biata bab-a-ntrat în laie
La stăpân.

Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
Şi-o petrec cu chiu cu vai,
Şi se ţin de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.

Nu e chip să-i faci cu buna
Să-şi păzească drumul lor!
Râd şi sar într-un picior,
Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
Mai cu zor.

Baba şi-a uitat învăţul:
Bate,-njură, dă din mâini:
- “Dracilor, sunteţi păgâni?
Maica mea! Să stai cu băţul
Ca la câini!

Şi cu băţul se-nvârteşte
Ca să-şi facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Şi mulţimea năvăleşte
Iarăşi stol.

Astfel tabăra se duce
Lălăind în chip avan:
Baba-n mijloc, căpitan,
Scuipă-n sân şi face cruce
De Satan.

Ba se răscolesc şi câinii
De prin curţi, şi sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc miraţi bătrânii
Din bordei.

- “Ce-i pe drum atâta gură?
- “Nu-i nimic. Copii ştrengari.
- “Ei, auzi! Vedea-i-aş mari,
Parcă trece-adunătură
De tătari!

de George Coşbuc

PS Iarnă, plecăm şi noi?!

Poate că vor fi motivaţi berbecii ăştia ai noştri şi vor juca foolbal fotbal. Şi poate că antrenorul îi va antrena la jocul cu mingea, nu la cel cu zarurile.

‘ai să aveţi un uichend cel puţin mirobolnat, chiar dacă afară plouă!

PS N-am idee care-i motivul pentru care nu apare fereastra cu videoclipul direct în articol. Pfuai!

PSS Am reuşit! Mulţam fain, Adelin!

Mno, ca să fiţi în temă (cu toate că sunt sigur de faptul că aproape toată blogosfera care-şi plimbă paşii prin Rss Pub a aflat), vineri m-am/ne-am făcut de panaramă a fost seară de karaoke. Şi a fost fain. Prietenul Cristi Mitroi s-a jucat cu aparatul lui care ştie să şi filmeze ( mo, îl învăţăm să filmeze singur ca să poţi presta şi tu ceva karaoke?).  Cam asta fuse la dixtracţie, vorba lui Daniel. Restul sunt toate bune şi frumoase iar eu-s sănătos, mulţumesc de întrebare!

Poze de la karaoke.

Filmare de la karaoke.

Mânca-l-aş de router. Azi, după f’o cinş’pe minute de bibilit, mângăiat, ameninţat şi dezmierdat a pornit la drum.

PS Ieri am avut o scurtă întâlnire cu preotul bisericii la care am instalat sistemul de alarmă. Vrea acu’ să montăm un sistem wireless, cu telecomandă. Băi, ce ţi-e cu tehnica asta!

‘ai să aveţi o săptămână de belea!

Mno, ajung la o intersecţie unde trebuia să fac stânga, bag ochii duhovniceşti şi mă asigur, văd că nu vine nimeni şi-i dau cocs în arzător. Dau cocs exact până în fundul unui Passat. Şi stau şi aştept să plece elefantul, că m-am gândit c-o fi oprit să treacă f’un pieton. Da’ de unde să plece Passatu’ vere, că n-avea şofer. Avea numa’ poziţiile aprinse.

Asta e, apucă-te şi fă manevre ca să poţi ocoli magazia lăsată in mijlocul intersecţiei.

Da’ am tras pe dreapta (regulamentar,da?) şi i-am făcut o pozNă. Tot atunci am observat că altcineva îi făcuse bubă la oglindă.

Parcăm ca bolânzii şi avem pretenţia de respect în trafic!

PS Prekinul Jean Mustăciosu’ are o vorbă când e treaba de respect în trafic : ce-i aia, e f’o boală?!