Prekinul de plimbăreală pe două roţi îi mai experimentat într-ale pedalatului, aşa că l-am lăsat în faţă. Mno, şi dau pedale şi mestec în cutia de viteze foi şi pinioane pe şuşeaua numită falnic bulevard până în momentul în care ajung la trecerea de pietoni. Văd în stânga mea cum o tanti cu ceva pungi pusese piciorul pe trecere. Io cu bicicleta eram pe dreapta, pe banda 1, cât mai aproape de bordură.  Am strâns de manetele alea care frânează de mi s-au albit încheieturile.

Prekinul: Ce draci faci?

Io: Păi dau prioritate la babeta asta, nu vezi că se mişcă şi lasă urme precum un melc?

Prekinul: Mo, eşti pe biclă, nu eşti la volan. Nu-ţi ia nimeni permisul din cauză de neacordare de prioritate. Dă din picioarele alea mai cu viaţă că ne apucă Revelionul până ne întoarcem acasă!

PS Cred că tre’ să schimb şaua! Merg acu’ de zici că am un băţ înfipt în părţile ruşinoase ale corpului.

Ideea e că de dimineaţă m-am înfipt la chioşcul cu de toate să-mi iau tiutiun şi don’şora de acolo s-a panicat că nu-i mergea taciscrinul (mo, ce de tehnică pe buticari) pe care trebuia să butoneze ce-am cumpărat io. S-a sucit şi s-a învârtit până când şi-a dat seama că era monitorul stins (ce blondă, zic!).

Ajung la maşină şi bag de seamă că în tripla spate-stânga era suficient de multă apă adunată încât un caras de dimensiuni medii putea supravieţui cel puţin două zile. Booon, deschid portbagajul şi desfac şuruburile care ţin tripla, scot mufa electrică şi trag de triplă. Iese tripla, o scurg frumşel de apă (înjur un pic, pentru că s-a dus de suflet oglinda becului de mers cu spatele, tre’ să cumpăr alta şi iar mă întrebă Fiara de ce nu mă duce capul să repar), şterg ce era de şters pe acolo şi o montez la locul ei. Ehh, la probă nu se aprindea nici un bec. Buei, ce drac?! S-or fi ars siguranţele? Ia să verific…

———–

Totul era fain şi mişto, atât că uitasem să înfig mufa aia cu fire în triplă. Cum draci să funcţioneze becurile?

Aia e. Blondă buticăreasa, dar nici cu mine nu mi-e ruşine!

Zi faină, mo!

Mă rog, să alunec peste patinoarul de afară şi să-mi exersez talentul în patinoarul de acasă. Căci am făcut patinoar acasă. Pe gresie.

Mno, cald în casă şi frig afară. Mă pun să deschid geamul larg, să trag o gură de aer ozonat şi plin de praf  bucureştean, dar nu-mi dă prin cap c-o să se facă un condens frumuşel pe jos.

Urmarea a fost că olteanul vostru s-a împrăştiat ca mămăliga-n diplomat!

Mă cam dor părţile moi ale corpului, dar nu-i bai!

PS Acu’ stau drept într-o parte şi mă gândesc: vere, o fi fost mai bine dacă-mi puneam parchet?!

<< bună dimineața

Cum este munca și mediul de afaceri? Sper că tu și familia ta sunt bine? Numele meu este Michael Annabel, Femeie. poti fi prietenul meu bun? Vreau să vin în țara dumneavoastră pentru a studia și de a face afaceri cu tine sau compania ta. Când primesc răspunsul dumneavoastră, i se va trimite fotografiile mele pentru tine pentru a vedea cum arăt. Mă rog va place. Vă rugăm să răspundeți la adresa mea de e-mail, astfel încât i se va lasa sa stii despre propunere de afaceri. (Annabel.michel4u La yahoo.com)

Multumesc lui Dumnezeu să binecuvânteze

Annabel dvs.

În cazul în care i-aş răşpunde, eu ar trebui să-i scriu ceva în genul:

<< aloha şi ţie, fată!

Tu fată, la noi mediul de afaceri e în funcţie de ce pile ai (prin pilă tu trebuie să înţelegi “relaţie”), c-altfel îţi dă cu virgulă în gheşeft. Poze io n-am nevoie, că vii în România pentru biznisuri nu pentru videociat.

Mno, da’ dacă ţii morţiş să faci vizită de plăcere, io te sfătuiesc fain frumos să ai ceva ţechini la tine şi să mergi prin Delta Dunării. De mâncarea noastră nu tre’ să te fereşti că ştim mânca mai bine şi mai sănatos decât oriunde. Iar de beut, oioiii… poţi da uitării uischiul vost’. Stai să guşti un ştampăl de pălincă şi-un pa’ar de zaibăr!

Ehhh, amu’ …ţucu-te-aş pe obrăjori şi ai grijă de tine prin ale străinătăţuri! >>

E bine ce zic?

‘ai s-aveţi o săptămână faină!

Mno, ziceam că ies la un pescuit! Păi unde să ies la pescuit când toarnă în spume! Ştiu că pasionaţii nu ţin cont de ni’ica, dar să te duci la pescuit şi să vii acasă ciuciulete/ fleaşcă şi cu  straiţa goală, parcă nu-mi dă mâna.

Ehh, mi-am descărcat amarul pe ploaie. Acum nu-mi rămâne decât să-mi păstrez starea Zen, să mă liniştesc şi să aştept să mi se usuce pantofii şi pantalonii.

Asta e! Hai v-am pupat!

PS Mă liniştii şi mă gândii că e bine că nu mă născui la aia unde plouă juma’ de an continuu. Car’va să zică îi bine încă!