- Mo lilă, laşi tot deoparte şi meri cu mine la pescuit!

- Apăi las, că pentru un mers la pescuială aş fi în stare să-mi iau un conced medical, zic io.

- Mo, te duc într-un loc unde îs peşti ce n-a văzut lanseta aia a ta. Şi o să dăm în stil nou acum, ca să simiţim drilul până ultima celulă!

Şi-am mers!

Fain a fost. Aşa ne-am distrat la somotei* şi aşa driluri drăgălaşe am avut, de numa’!

Mno, treaba-i alta.

La un moment dat şi-o clipă de reverie, cum stăteam io aşa pe-o parte c-o bere într-o mână şi-un tiutiun în ailaltă mână uitându-mă spre zare, văd prin vârful lentilei de ochelar o mică zbatere în vârful lansetei. Şi încă una. Şi una şi mai mare. Gata, al meu eşti! Înţep şi încep să mulinez în forţă! Nu mă face el pe mine, căci am sculă bună! Lanseta se-nconvoiase, firul scârţâia precum frânele uzate, ce mai, visul pescarului!

Am reuşit să scot captura!

Ete-o:

Bunătate de plăcuţe de frână într-un ciorap!

S-auzim de bine!

*Somotei – un nemernic de somn african/american/pitic.

Peisaj? Superb din toate punctele de vedere.

Aia e! E de bine, zic!

Săptămână superbă s-avem!

]]> https://www.neuronul.eu/stiu-ca-stiu-dar-mai-stiuca.html/feed 6 https://www.neuronul.eu/era-sa-fie.html https://www.neuronul.eu/era-sa-fie.html#comments Mon, 23 Sep 2013 05:02:46 +0000 un Neuron http://www.neuronul.ro/?p=1642 Miercuri, spre după amiază anşea, ne pomenim cu jupânul de cooperativă grămadă pe noi precum uliul pe găină.

- Bă, zice el, de când n-am mai fost noi la un pescuit sălbatic în mijlocul sălbăticiei sălbatice? Ah?

- Păi cam de ceva vreme şi timp…

- Bon. Valea acasă, ne întâlnim mâine la 5 în faţa cooperativei. Neuroane, pregăteşti logistică, că ştii mai bine ce trebuie făcut!

Mno, am băgăt viteză ca Bolt şi m-am apucat de strâns echipamentul (3 corturi, 3 saci de dormit, 5 izoprene, mulinete şi lansete pentru spinning, grătar, topor, frânghii, etc-uri d-astea). Am tras o fugă la Morarilor să ne luăm şi ceva momeală. La 5 dis de dimineaţă eram la cooperativă, gata de acţiune şi de drum.

Locaţia: la f’o două’j'de kilometri de Giurgiu, pe Dunăre. Am ajuns acolo pe la 8 şi ceva. Fain locul. Pădurea (mai precis jungla) în spate şi Dunărea în faţă.

Ne-am apucat de întins jucăriile prinzătoare de peştiuci şi-am aşteptat crapii şi somnii cei mari cu ochii cât pumnul meu.

Acu’, al meu prekin şi coleg de cooperativă s-a dus să se dea cu spinning-ul pe malul Dunării, mai ales că era prima oară când manevra aşa ceva căci el e undiţar de-un veac. După vreo 2 ore s-a întors spăşit cu 2 mârliţe cât pixul. Le-am eliberat. Am plecat şi io. M-am întors precum Napoleon din Rusia.

Mo, în tot timpul ăsta, nişte nemernici de avaţi ne-au făcut spectacolul zilei. Io n-am văzut aşa salturi de când ştiu să leg guta de ac.

La vreo 15 metri de mal, în mijlocul unor anafoare, un avat de vreo 50-60 de centimetri s-a apucat să demonstreze ce înseamnă o coregrafie piscicolă. Întoarceri la cel puțin 540 de grade, salturi duble urmate de linii acrobatice spre înainte și înapoi. În dreapta acestui avat, un altul s-a apucat de salturi în echer şi sărituri Tsukahara, toate făcute în ciuda celor 3 băbălăi care se uitau la ei de pe mal. Termina unul, se apuca altul. Buei…

Într-un final vă pot spune c-am şi capturat cu lanseta proprie şi personală un somotei la un kil juma’ (şi ăsta eliberat). Dar spectacolul oferit de peştii ăia au făcut ca toată aventura asta să aibă un gust deosebit, cu toate că ne-am întors cu mâna plină de aer.

Aia e!

Săptămână faină!

S-a făcut 3 de dimineaţă şi mi-am scoborât fizicul la parterul blocului. Am băgat f’o două cuie pân-a apărut uomu’. Acu’ faceţi joc de imaginaţie şi gândiţi-vă cum arăta un Tico plin cu: barcă gonflabilă, motor, acumulator pentru motor, lansete f’o 8, cutii cu scule pescăreşti, haleală şi beutură precum şi cumnat (ştiu c-am scris şi mai sus un pic cu ce se pleca, dar nu strică să mai scriu o dată). Ne-am înghesuit în Buburuzul atomic şi-am dat bice până aproape de Alexandria. Acolo am tras pe dreapta . Motivul? S-a retezat anume ţeavă care făcea legătura între tobele de eşapament ale atelajului (da mo, are şi Tico două tobe). Cu toate că nu te aştepţi la asta, Ticolino avea un zgomot de Lamborghini la relanti cu ţeava aia retezată. Pe deasupra scotea nişte scântei de ziceai că plecasem cu amnarul după noi. Cum să mergi cu dum’dum’ul pe drum la ora 4? Dar…

- Mo, bubuie ca un început de furtună! Ştii să-i faci ceva?

- Fac. Stai să golesc o cutie de bere şi să trag un cui!

- Păi îţi arde de beutură la ora asta când atârnă ţeava după noi ca o coadă de vacă?

- Logic. Că trebuie o cutie goală ca să mă pot mişca în şurubăreală.

Am reparat-o. După ce-am golit berea, am decupat cutia astfel încât s-o pot băga pe ţevile eşapamentului. Numai că acum scoatea un sunet ascuţit de ziceai că-i maşină de Formula 1 în timpul depăsirilor.

Într-un final am ajuns la băltoacă, asta după ce am dat trezirea în toate comunele prin care am trecut pentru că era totuşi f’o 4 dimineaţa. Aşe frumos se aprindeau luminile prin toate casele pe lângă care treceam…

PS Într-un articol viitor vă spun şi ce-am făcut pe baltă!

Acestea fiind spuse, m-am apucat de croit monturi culisante pentru crap/somn. N-am poze, dar îs foarte simplu de făcut.

• se leagă acul;
• se lasă aproximativ 50 de cm de fir textil în libertate;
• se face un nod zdravăn la aproximativ 15 cm de coada acului;
• se introduce varniş pe firul textil astfel încât să nu treacă de nodul de mai sus;
• se bagă plumbul culisant;
• se bagă alt varniş;
• se face un nod astfel încât plumbul să culiseze pe firul textil cam pe vreo 15 cm;
• la capătul rămas liber al firului textil se pune agrafă (ca să te poţi lega de guta lansetei, logic);

Mno, la a patra montură mi-a intrat acul în deget şi m-am trezit din somn. Pisica îmi ronţăia degetul.

Şi toate astea se întâmplă doar pentru simplul fapt că m-a sunat Groparu să-mi spună că şi-a pierdut montura cu plumb culisant (că el e în Deltă, alţii muncesc pe plantaţii).

Zi faină!

 PS Gropare, fratili meu,  fir întins/rahat în straiţă/să ţi-o tragă la fund!

Toată captura mea a conţinut exact 7 caraşi obosiţi, pentru că peştii cei mari au fost scoşi de proprietarii bălţii imediat după ce a trecut Paştele ortodox. Mno, tot Dunărea şi Delta îs baza!

Uof…

Săptămână faină!

 Listuţa conţine:

- lansete – 4 bucăţi, din care 1 îi pentru spinning;

- mulinete – 5 bucăţi, din care 1 pentru spinning şi 1 rezervă de stat;

- undiţe – 4 bucăţi, cu diverse monturi şi ace;

- suporţi pentru lansete/undiţe – avem;

- momeală – achiziţionez la plecare, dar o să cuprindă TTX, lapte porumb, mămăligă pentru arc, râmoăşte şi viermişori, porumb conservat din supermarşeu, pufuleţi cu diverse arome;

- io;

- hanţe mai groase – presimt în neuron căci o să fie frig pe noapte;

- maşină;

- halimos şi seminţe de floarea-soarelui (sărate cu simţ de răspundere);

- tiutiun şi brichete;

- telefoane încărcate;

- aparat foto: nu, căci n-am idee pe unde ar putea fi încărcătorul, dar am tilifonu’ deştept cu mine;

- ţechini.

Mno, s-auzim de bine!

PS Io-s fotograful aici!

Să dezvolt.

Mno, sâmbătă dis-de-dimineaţă pe la 6 jumate trecute fix, am sărit în costumul spaţial de pescuit (adicătelea şort, tricou, ochelari de soare, pălărie din păr de cangur şi rucsac) şi-am zburat tare-tare către Morarilor să-mi cumpăr momeală. Până la momeală, a trebuit să dau o tură şi pe la cooperativă ca să lămuresc nişte chestiuni de scârbici, dar astea-s amănunte.

Boon. Luai momeală, luai şi ceva udătură pentru hidratare (se ştie că dacă nu te hidratezi conform cu normele în vigoare, dai în d-alea medicale şi nu e de bine), sculele sunt pregătite, prekinul Jean Mustăciosu e pe drum, deci hai la pescuială.

Ehh, ne-am stabilit punctul de lucru ezact pe canalul care desparte “insula pescarilor” de parcul propriu-zis. Da’ nu ştiu cum drac se face că pe canalul ăsta n-a fost peşte. Sau o fi fost, dar n-a trecut pe la acele noastre.

Am prins exact 4 peştişori. Cu peştişorii ăştia nu săturai nici măcar o pisică vagaboandă. Mici, mo, mici rău!

Prekinul Jean a zis că peştii ăia nu era în stare să mişte un cântar de bijutier, iar io am fost de acord cu el. Da’ las’ că se duce ea perioada asta de prohibiţie şi să vezi atunci capturi.

Aia e. Ne-au dat umilinţă!

PS Nici un animal de peşte n-a fost ucis în escapada asta. Le-am dat libertate!

PSS Sunt bronzat numai pe partea stângă, pen’că de acolo venea soarele. Asta e!

- Domnule Cumnat, şurubăresc prin cooperativă niscaiva plăci video recuperate. Văd că merg ok, deci gheşefet scrie pe ele!

- Deci n-ai să crezi!

- Eşti pescar, logica îmi transmite că nu tre’ să halesc ca un somn tot ce-mi zici tu! De altfel, nici tu nu haleşti tot ce-ţi livrez io, deci suntem chit. Dar dezvoltă, nu te lăsa împiedicat de aceste mici chestiuni…

- Ştii că io mi-am luat mai multe libere. Şi zilele trecute m-am repezit spre o pescuială!

- Mda, mi-ai răsucit cuţitul, mi-ai spus că o să te pescuieşti!

- Nu te agita, că n-am avut capturi istorice. Cu toate că ştii că ultima ştiucă avea deschiderea gurii cât portiera maşinii! Mă rog, am fost pe băltoacă şi peştele a mers sau n-a mers, ba chiar am şi aţipit la un moment dat. Dar n-ai să ghiceşti în vecii vecilor ce mi-a ieşit din maşină când am ajuns acasă şi am început să descarc sculele!

- Un şoarec?! Ştii doar că atunci când am fost la “Buli” pe băltoacă mi-a intrat unul în maşină.

- Nu mo! Un şarpe. Am condus cu şarpele în maşină! A ieşit dintr-o pungă cu momeală. Deci bă, un şarpe! Pfuai!

……………..

Hai bine v-am găsit sănătoşi!

Încep să cred că e o conspiraţie împotriva mea şi a beţelor mele. De trei săptămâni scot undiţele din husă, le curăţ şî apoi le bag la loc. Am făcut câteva linii cu gută de diverse grosimi, am verficat şi paraverificat legăturile acelor, am uns cu ulei plutele (nu era necesar, dar am zis şi eu să fac ceva ieşit din tipare). Mno, cum dă un pic de căldură şi soarele îmi gâdilă simţurile pescăreşti, cum vine un cod de vijelii sau ploi sau mai ştiu eu. Nu-i corect!

Clar e conspiraţie, pentru că anul ăsta n-am reuşit să ajung nici la copcărit.

Ufff, şi prohibiţia îşi intră în drepturi pe 8 aprilie…

Să aveţi o zi frumoasă!

[Sursa foto]