Mno, se face că de dimineaţă, chiar cu noaptea în cap, băgai cheia în contactul atelajului şi nişte becuri şi luminiţe care îşi fac treaba cu brio mă anunţară că benzina e cam pe sponci (adicătelea un fel de: Gogule, te crezi cu Dacia să mergi cu PET-ul sub capotă?).

Bon. Io ascult tăt timpul de becurile astea. E cazul să alimentez.

Dau talpă pân-la primu’ Peco, introduc ţucumbărul şi bag benzină de f’o 100 de lei, că “ie vremuri grele şi clipe nasoale şi ăştia iar scumpiră benzina ‘tu-le mama lor de nesătui”.

Mă aşez la coadă să plătesc, eram al treilea. În faţa mea, o don’şorică la două’ş’cinci de primăveri, îmbrăcată c-o geacă de piele şi guler de blană artificială şi mov, pantaloni de trelind marca adibas şi pantof tip sabot (cred că aşa le zice la platformele alea). După mine apar încă f’o 3 oameni. Între timp se deschide şi casa alăturată şi prin urmare migrez liniştit cu toată trupa din spatele meu şi scot banii să achit. Dar aud şi dialogul între casieră şi pisi, căci îi venise rândul.

 Acu’ dialogul:

Don’soara către casieră: – Sunt cu Audi ăla dă la pompa 3. Auzi, dă-mi şi un senviş. Da’ fă-l repede că uite ce coadă e pă mine!

Casiera: Credeţi că mă interesează blana dumneavoastră? Măcar de-ar fi o blană naturală…

Bineînţeles că au început ceva hlizeli şi duduia a tăiat-o repejor la “Audi ăla dă la pompa 3″.

Restul nu-l mai ştiu c-am plecat şi io cu atelajul meu.

Zi faină!

Buei, forma asta de sclavie e una cu zâmbetul pe buze.

Cu zâmbetul pe buze eşti trezit din somn şi trimis la preparatul cafelei. După ce faci cafea, o aduci la pat, dar nu oricum ci în combinaţie cu ceva mic dejun. Mă rog, asta e partea cea mai uşoară.

Urmează munca în gospodărie: fă aia, de ce n-ai făcut aia?

Pune mâna şi repară priza aia, nu vezi că atârnă de fire (asta în condiţiile în care cu 30 de secunde înainte priza era ok, dar a fost smulsă în momentul în care “Ea”, consoarta, Fiara, a scos încărcătorul telefonului).

Scoate frigiderul din locul lui, tu nu vezi că a făcut muşchi de stâncă pe radiator (de unde oare ştie de radiatorul frigiderului?), aşează-l la loc dar numai după ce îşi dă acordul în privinţa curăţeniei din spatele lui.

Trage şi maşina de spălat. Şi dacă tot ai scos-o de acolo, verifici şi furtunele pentru că Ea are impresia că ar putea fi un pic înfundate. Scoate şi aragazul, bagă un ochi şi pe la el.

Termini cu ele, dar e doar părerea ta. Musai să le aşezi la “boloboc”.

Şi asta doar la bucătărie. Şi asta cu zâmbetul pe buze!

Uăf! Hai, zi faină să aveţi!

PS Rău cu voi, dar e extraordinar de rău fără voi!

Răutăcioşii de la Realitatea.net au băgăt şi bancuri. Să fie clar, nu eu ci ei!

Invatati sa va descurcati cu capacul de la WC. Sunteti fete mari. Daca este ridicat, lasati-l jos. Noi avem nevoie de el ridicat, voi aveti nevoie de el jos. Nu ne auziti pe noi plangandu-ne ca l-ati lasat jos.

Aniversarile nu sunt niste teste care sa verifice daca putem sa gasim cadoul perfect, din nou!

Cateodata nu ne gandim la voi. Impacati-va cu ideea.

Duminica = sport. Este ca luna plina sau schimbarea anotimpurilor. Lasati-o asa.

Nu va taiati parul. Niciodata. Parul lung este intotdeauna mai seducator decat cel scurt. Unul dintre principalele motive pentru care barbatii se tem de insuratoare este acela ca femeile maritate isi taie intotdeauna parul, si apoi raman cu ea.

A face cumparaturi NU este un sport. Si nu, nu vom putea niciodata sa vedem lucrurile astfel.

A plange este santaj.

Cereti ce vreti. Sa ne lamurim: aluzii subtile nu merg! Aluzii normale nu merg! Aluzii puternice nu merg! Spuneti pur si simplu!

Nu tinem minte datele. Marcati datele de nastere si aniversarile in  calendar. Aduceti-ne aminte dinainte.

Majoritatea barbatilor au doar trei perechi de pantofi-cel mult. Ce va face sa credeti ca va putem fi de vreun folos in a alege care din cele treizeci perechi de pantofi v-ar sta bine cu rochia aceea?

DA si NU sunt raspunsuri acceptabile pentru aproape toate intrebarile.

Veniti la noi cu o problema doar daca vreti sa va ajutam sa o rezolvati. Asta putem face. Pentru compasiune sunt facute prietenele voastre.

O durere de cap care dureaza 17 luni este o problema. Duceti-va la un doctor.

Verificati presiunea la ulei! Va rugam.

Orice am fi spus acum 6 luni nu mai este relevant. De fapt, orice comentariu am fi facut se anuleaza dupa 7 zile.

Daca nu va imbracati precum fetele din catalogul Victoria’s Secret, nu va asteptati sa ne purtam precum personajele din telenovele.

Daca credeti ca sunteti grase, probabil sunteti. Nu ne intrebati pe noi.
Refuzam sa raspundem.

Daca ceva ce am spus are dublu inteles, iar unul din ele te supara sau te enerveaza, intelesul corect este celalalt.

Puteti ori sa ne cereti sa facem ceva, ori sa ne spuneti cum vreti sa fie facut un lucru. Nu amandoua. Daca chiar stiti cum se face cel mai bine, faceti-l singure.

Cand este posibil, va rugam spuneti ce aveti de spus in timpul reclamelor.

Christopher Columb nu a avut nevoie sa i se indice directia, si nici noi nu avem.

Relatia noastra nu va fi niciodata asa cum a fost in primele doua luni. Treceti peste asta. Si nu va mai plangeti prietenelor.

TOTI barbatii vad in 16 culori, precum Windows default settings. Piersica, spre exemplu, este un fruct, nu o culoare. Visina este tot un fruct. Nu avem idee ce este “mov”. Sau “lila”.

Daca te mananca, trebuie scarpinat. Noi ne ocupam cu asta.

Nu citim gandurile, si nici nu o vom face niciodata. Chiar daca nu citim gandurile, nu inseamna ca nu tinem la voi.

Daca va intrebam ce s-a intamplat, si ne spuneti “nimic”, ne vom purta ca atare. Stim ca mintiti, dar nu merita sa ne batem capul.

Daca puneti o intrebare la care nu vreti un raspuns, asteptati-va la un raspuns pe care nu vreti sa-l auziti.

Cand trebuie sa mergem undeva, orice veti purta va fi in regula.

Nu ne intrebati la ce ne gandim, decat daca sunteti pregatite sa discutati despre sport, masini sau calculatoare.

Avem destule haine.

Aveti prea multe haine.

Nu este nici in interesul vostru, nici al nostru sa facem teste impreuna. Nu conteaza ce test. [Nota mea : dacă e testul barză, contează mo!]

[Sursa]

Un sfărşit de săptămână excelent alături de cei dragi!

 Zboară câte-un fulguşor.

 Dar e zi de primăvară:

 - Soare, pune-ţi Mărţişor.

  Soarele, de colo sus,

  Cu căldură mi-a zâmbit,

  De la zâmbetul lui cald

  Fulguşorii s-au topit.

[Sursa]

PS Aşa-i că ăsta e singur meu articol serios?

Ieri am ajuns destul de târzior acasă, dar asta numa’ din cauză c-a trebuit să aştept o anume doamnă să-mi aducă un contract (trebuia să-l aducă de dimineaţă, numai că l-a adus pe la 17,30). Mno, ajung la scară, bag mâna personală în paporniţa-rucsac, scot cheile şi dau să-mping cartela-n interfon. În secunda aia, apare din neant o domnişorica la f’o 20 primăveri (zic io, dar era dezvoltată cam ca la 21) şi-mi zice suav :

- Nu vă mai obosiţi, vă deschid eu!

Io acu’ mă apuc să ţin de uşă să intre don’şoara, că doar v-am zis că sunt bine crescut (săr’na lu’ mama şi tata ). Ne-am introdus în lift şi-o întreb:

- La ce etaj să fie?

- La ultimul!
Hait, zic! Stă la mine pe palier şi io n-o ştiu! Pen’că tre’ să vă spun că arăta don’şoara într-un mare fel. Zici că avea “tiuningul” introdus în ADN.  Mă rog, gânduri păcătoase!

Ajungem la ultimul etaj, deschid şi ţin uşa liftului să-şi poată extrage şi don’şoara corpul de sirenă (rudă cu zeiţa Atena, cred) şi zice don’şoara:

- Săru’ mâna, s-aveţi o seară plăcută domnule!

Mo, a accentuat atât pe “domnule”, de-a sunat ca şi “tataie”!

Ce dracu’ mă, îs chiar aşa bătrân?!

PS @Fiara: nu mă uitam cu gânduri păcătoase la don’şoară, dar ştii că ce-i frumos imi place şi mie! ))

]]> https://www.neuronul.eu/far-de-replica.html/feed 9 https://www.neuronul.eu/draga-femeie.html https://www.neuronul.eu/draga-femeie.html#comments Mon, 21 May 2012 09:38:56 +0000 un Neuron http://www.neuronul.ro/?p=780 Azi am întârziat cu postarea. Da’-i luni şi sper să fiţi înţelegători cu mine!Mno, nici io şi nici colegu’ şi prekinul meu de cooperativă nu suferim de misoginism. Dimpotrivă, iubim femeile şi tot ce înseamnă ele. Dar se întâmplă că n-avem nici o Doamnă  sau Don’şoară angajată la birău. Acu’, tre’ să ştiţi că nici nu munceşte nimeni în cooperativă pe timpul uichendului – decât în situaţii de extremă urjenţă. Uichendul ăsta n-a fost cazul de coduri Rogvaiv, prin urmare birăul a fo’ închis.

V-am zis astea de mai sus, pentru că în dimineaţa asta am găsit afişul ăsta lipit pe uşă!

Singurul care ar mai avea cu ce deschide cooperativa este Elefănţelul Şăf, dar am verificat pe camere şi n-a venit pe la birou.

Acu’ am temă: oare despre cine e vorba? O fi chiar aşa focoasă, sau e doar vorba lumii?!

Hai vă pupai şi s-aveţi parte de o săptămână fructoasă!