Mno, să revin la caii mei. Joia trecută am făcut ochi la o oră la care până şi cocoşii dorm – vreo 4 dis-de-dimineaţă. La ora 4 şi juma’ eram deja în cooperativă, cârpit de somn şi cu ochii după o găleată de cafea- pe care a trebuit să mi-o prepar singur, după cum bine ştiţi. Mă rog, la cinci fără o litră eram adunaţi toţi 3 crai adicătelea io, coliegu’ şi Elefantul Şăf. Am pus planul de bătaie pe masă, ne-am stabilit traseele şi-am mai bombănit una-alta ca să putem îngurgita ceva zeamă de cărămidă/ cafea. După mini şedinţa asta am sărit tustrei în maşini şi-am tăiat-o pe drumuri mai mult sau mai puţin asfaltate.

Tre’ să vă spun că joia trecută aveam Ţestoasa programată la o schimbare de ambreiaj, prin urmare eu am făcut un detur de traseu, am luat Ţestoasa şi-am băgat-o la doctorul de ambreiaje (mersi Costele, eşti mare mecanic).

Mo vere, plecai cu Loganu’ din dotarea cooperativei şi la doar 200 de metri de servisul unde lăsasem maşinuţa proprietate personală, în intersecţie la Potcoava, cârmâr nu mai intră în viteză. Deschid capota, mă uit ca găină la sudură şi închid capota. S-a dus ambreiajul şi la asta. Că d-aia îi zic io Elefantului Şef: o maşină – un şofer. Pe maşina asta a firmei au fost vreo 7 şoferi, dar beleaua a căzut pe capul meu.

Acu’ ce draq să fac, dau telefon şi dau vestea. Jupânu’ ăl mare zice: ştiam c-ar putea să pice, dar nu aşa curând. Tracteaz-o, bag-o la servis ca să schimbe ce trebuie la ea şi ia un taxi până pe Andronache să iei altă maşină.

Tractai maşina, bagăi maşina la reparaţii şi fugii să iau altă căruţă!

Exact altă căruţă am luat: un Jeep Grand Cherodraci! Nu veche, dar mă gândesc că dacă îi maşină de la prekinii hamericani a fost folosită la strânsul vacilor în cirezi ordonate. Fain c-avea cutie automată, dar tot căruţă cu coviltir!

Mo, farurile se aprindeau, ştergătoarele mergeau, aerul condiţionat mergea. Motorul, uzină nene! În schimb direcţia era cam pe lângă. N-am reuşit sub nici o formă s-o fac să meargă drept. Numa’ drept într-o parte!

M-am folosit de huiduma asta de maşină până când, vineri pe la zece dimineaţa, în intersecţie la Unirii m-au lăsat frânele. De tot. Nici frână de mână, ni’ica! Am reuşit s-o duc pe avarii până la primul chioşc cu piese auto de unde mi-am luat un bidon cu lichid de frână! Mi s-a spart un furtun/conductă şi-mi curgea lichid de frână pe la roata din dreapta faţă de ziceai că face pişulică un căţel rătăcit.

Mai cu avarii, mai cu coliegu’ din cooperativă în faţă, am reuşit de-am ajuns la birău.

Aia e, că numa’ mie mi se întâmplă!

PS Ambreiajul Ţestoasei îi fain tare. Bine, şi aici am avut o gâlmă. Îmi ieşise anume mufă neagră de la cutia de viteze şi nu mai vedeam kilometri/oră. Dar m-am băgat sub maşină şi-am rezolvat în doi minuţi! O, da – vorba lu’ sor’mea!

Pe deasupra vineri era să comit o mare belea aducătoare de accident de maşină din cauză de pantof. Norocul meu a fost că eram la semafor, chiar primul. Se făcuse verde, şi din cauză că n-am maşină de jdemii de euro dotată cu anume cutie de viteze automată, a trebuit să apăs pedala de ambreiaj ca să pot pleca. Moment în care talpa pantofului meu a binevoit să crape şi să mi se agaţe cumva de pedală. După momentul de panică cu durată de fix câteva miimi de secundă (pe draqu’, m-au trecut toate apele!) am reuşit să scot piciorul şi să-mi rămână talpa pe acolo, pe dedesubtul pedalei de ambreiaj. Faza e că nu mai puteam băga în viteză, fapt care a dus la o multitudine de claxoane, înjurături şî trimiteri la origini din partea unor isteţi din spate. Mno, după ceva chin am reuşit să scot resturile pantofale ca să pot pleca de pe loc.

Fără alte aventuri jen, am ajuns în parcarea din Billa (ştiaţi că acolo parchez io, da?) am băgat Ţestoasa la locul ei şi-am dat să mă scobor din maşină. A draq senzaţie am avut când am simţit răceala betonului trecând prin şoseta mea proprie şi personală!

Acu’ ziceţi voi cum am plecat spre casă!

Logic, normal şi firesc m-am descălţat de restul de pantofi, mi-am dat şosetele jos şi le-am băgat în rucsac după care mi-am ridicat un pic pantalonii jen “am plecat la prăşit” şi-am tăiat-o repejor spre domiciliul conjugal.

Faţa celor care mă vedeau pe stradă desculţ – nepreţuită!

Faţa mea când îmi intrau diverse pietricele în tălpi – împietrită mo, ţipetele de domnişoară neprihănită se auzeau numai în mine!

PS: Sâmbătă am colindat 4763262 magazine de încălţaminte!

PSS: Faţa pisicii când a dat cu nasul de şosetele din rucsac- nici motanul încălţat din Shrek nu putea fi mai mirat!

Hai v-am pupat!