Acu’ e musai să ştiţi că io personal halesc peştiuc numai la zile mari, dar dacă şi numai dacă-i conservă în sos tomat sau ceva prăjit. Încă şi atunci mai mult mă pisicesc când mănânc. Mie îmi place să pescuiesc şi atât!

Bălţile din jurul Bucureştiului sunt cu taxă (asta e bine ştiut) iar pe băltoacele astea se întâmplă mai multe chestii: ori te nimereşti cu vreun pescar manelist lângă tine şi îţi piere cheful de muiat pluta-n apă, ori e atât de aglomerat că îţi vine să pleci acasă. Peşte se prinde de obicei, dar mi s-a cam luat să dau banii, să prind zece kilograme de peştiuc şi să plec acasă cu ultima melodie chelălăială a lui Salam în cap.

Şi atunci am zis aşa: atât timp cât am un permis de pescuit în regulă nu mai calc pe baltă privată decât dacă plăteşte altul!

Acu’, lăsând la o parte faptul că a plouat cât pentru două ţări, nu mă pot apropia de pescuială pentru că-i prohibiţie până pe 13 iunie. Abia atunci pot scoate sculele de la naftalină şi mă pot destrăbăla în linişte pe malul Dunării.

Mă rog, vorbind şi tastând toate chestiile astea în discuţia cu Spanac, mă întreabă de când e prohibiţie la pescuit, că doar nu suntem în America să punem prohibiţie pe alcool!

De-aci trăsai concluzia că o pescuială cu Spanac o să fie în jenul: ce e bambina şi de ce pui clopoţel pe lansetă seara?

PS Mi-a zis dup-aia că abia se trezise şi că era încă chiaun de somn! Îs curios ce-o ieşi cu omul ăsta pe malul Dunării.