Eh, după introducerea asta, neapărat să vă spun c-am fost chiar sâmbătă seara la Arenele Romane. Pentru cine-i curios, BogDan a făcut o cronicuţă aici.

Mo lilă, berea de acolo a fost ceva lichid cu detergent pen’că altfel nu pricep de unde mahmureala groaznică de duminică. Plus că aveam un vâjâit permanent în urechi.

Acu’, după ce că mă durea capul şi-mi vuiau urechile, mă mai sună şi un berbec la ora 7 dimineaţa:

- Petrică, Petrică a lu’ Gogoaşă sunt. Ia zi nea Anghele, când vii să-mi repari şi mie pompa?

- Măi nea, nu-s Anghel şi habar n-am ce vrei şi de ce!

- ‘ai bre, c-am vorbitără aseară! Ia zi, vii? Bag şi-o bere la rece!

- Mo nene, aseară fusai la un concert. Am băut bere. Multă bere. Şi proastă. Mă doare capul şi nu te înţeleg prea bine. Nu sunt Anghel şi nu ştiu cine e Anghel. Dar dacă ai aşa mare nevoie de pompă, ia-o dracu’-n braţe şi vino cu ea la Bucureşti. Te aştept şi ţi-o repar, numa’ nu mă mai suna! Vezi ce număr formaşi, că nu băgăşi bine deştiul în telefon. Hai, zi faină să ai!

…

După 20 de minute m-a sunat iar să-şi ceară scuze c-a greşit numărul.

Al dracului om, a zis să simt mai bine mahmureala.

S-avem săptămână uşoară!

Mno, şi având încă ochii gelatinoşi din pricină de somn, aproape mă înfig în grămada de mai jos:

E grele viaţa la oraş. Oare o să aibă ceva mahmureală ?!

Zi faină şi fără griji!

Să dezvolt.

Mno, sâmbătă dis-de-dimineaţă pe la 6 jumate trecute fix, am sărit în costumul spaţial de pescuit (adicătelea şort, tricou, ochelari de soare, pălărie din păr de cangur şi rucsac) şi-am zburat tare-tare către Morarilor să-mi cumpăr momeală. Până la momeală, a trebuit să dau o tură şi pe la cooperativă ca să lămuresc nişte chestiuni de scârbici, dar astea-s amănunte.

Boon. Luai momeală, luai şi ceva udătură pentru hidratare (se ştie că dacă nu te hidratezi conform cu normele în vigoare, dai în d-alea medicale şi nu e de bine), sculele sunt pregătite, prekinul Jean Mustăciosu e pe drum, deci hai la pescuială.

Ehh, ne-am stabilit punctul de lucru ezact pe canalul care desparte “insula pescarilor” de parcul propriu-zis. Da’ nu ştiu cum drac se face că pe canalul ăsta n-a fost peşte. Sau o fi fost, dar n-a trecut pe la acele noastre.

Am prins exact 4 peştişori. Cu peştişorii ăştia nu săturai nici măcar o pisică vagaboandă. Mici, mo, mici rău!

Prekinul Jean a zis că peştii ăia nu era în stare să mişte un cântar de bijutier, iar io am fost de acord cu el. Da’ las’ că se duce ea perioada asta de prohibiţie şi să vezi atunci capturi.

Aia e. Ne-au dat umilinţă!

PS Nici un animal de peşte n-a fost ucis în escapada asta. Le-am dat libertate!

PSS Sunt bronzat numai pe partea stângă, pen’că de acolo venea soarele. Asta e!

Mno, la vremea respectivă abia prinsesem gustul tutunului şi logic, toţi banii de buzunar se duceau pe diverse ţigări care se vindeau la bucată. Încercam toate mărcile de parcă mi-ar fi făcut bine f’una din ele.

Şi totuşi aveam grijă să-mi las deoparte câţiva bănuţi, anume pentru o pâine. Deci mo lume, plecam de la liceu cu colegul de bancă şi treceam pe lângă o brutărie d-aia turcească. Mirosea de te băga în toate boalele.  Puneam io juma’ de bani şi mai punea şi colegul jumate. Până acasă savuram pâinea aia ca pe cea mai şmecheră amandină (Piele, sunt convins că-ti mai aduci aminte!).

Asta a fost prima chestie “nemţească” de care am avut parte. Dar dracu’ ştia că treaba asta cu plătitul jumi-juma se numeşte “nemţeşte”.

Momentul în care am aflat despre nemţismul ăsta a fost când m-am intâlnit c-un amic prin centrul Craiovei, cam în aceiaşi perioadă a vieţii.

Zice el: bă vere, bei o bere? Nemţeşte?

Zic: Beu, cum nu!

Am ajuns la drojderie. Amicul s-a dus la barman, şi-a luat berea şi a venit la masă. Io aşteptam să mai vină barmanul c-o bere. După f’o 3 minute, îl întreb pe amic: mo, da’ ăsta nu mai aduce berea? La care amicul: păi n-am zis că bem nemţeşte?!

No, atunci am aflat io cum stă treaba.

Nu-i nimic, nimeni nu s-a născut învăţat!

S-aveţi o zi faină!

<<<Cercetătorii din California au dezvoltat o metodă prin care nivelul de alcool din organism poate fi redus rapid. Primele teste s-au desfăşurat pe cobaii de laborator, dar umbra unei aşa-zise „pastile contra beţiei“ începe să se ridice.

Cercetătorii au redus nivelul de alcool din sângele şoarecilor cu ajutorul unei nanocapsule care conţine enzime deja folosite de organism în metabolism, scrie „Technology Review“. Studiul a fost făcut de profesorul Yunfeng Lu de la UCLA şi de Cheng Ji de la USC (University of Southern California). Şoarecilor injectaţi cu nanocapsula în care erau cele două enzime combinate le-a scăzut nivelul de alcool din sânge mult mai repede decât celor din grupul de control pentru care a fost lăsat doar metabolismul să funcţioneze.

Cele două enzime sunt pe principiul bază vs. acid, una anulează efectul celeilalte. Oxidaza produce peroxid de hidrogen, astfel că a doua intervine şi-l descompune pentru a nu afecta organismul în cauză.

Profesorul Lu crede că acest experiment are un potenţial foarte mare pentru viitor. El consideră că ar putea fi dezvoltat un antidot contra beţiei pe care omul să şi-l administreze oral. Transformarea alcoolului are loc în ficat, de aceea cu această nanocapsulă cercetătorul spune că ar fi ca şi cum omul ar avea la dispoziţie milioane de celule hepatice care lucrează doar pentru a consuma alcoolul.

Enzimele sunt proteine fără de care celulele vii nu pot realiza reacţii complexe într-un timp scurt, la temperatura mediului înconjurător. Ele sunt substanţe care catalizează reacţiile biochimice din organism, având un rol esenţial în biosinteza şi degradarea substanţelor din materia vie, întâlnindu-se în toate organismele animale, vegetale şi în microorganisme. Fără enzime, procesele biochimice s-ar desfăşura cu viteze foarte mici.>>>

[Sursa articolului]

Dar eu acum sunt nelămurit. Tare nelămurit! Cum rămâne cu mahmureala de după beţie? Că aici nu scrie nimic.

Şi nu ma refer la acea mahmureală pe care o au majoritatea după ce-au petrecut în cluburi,baruri,etc. Mă refer la mahmureala pe care o am eu atunci când sunt la o partidă de pescuit.

Hai să vă descriu!
Totul începe în momentul în care termini de halit grătarul, care grătar e compus din f’o 5-6 sticle de bere. Asta din cauză că nu-ţi permiţi să pierzi din vedere lansetele, bambinele şi clopoţeii stând cu ochii în grătar. Mno, terminând cu grătarul, te apuci şi tu ca omul să bei un şpriţ cu prietenii cu care ai venit la pescuială. Vine noaptea, peştele trage sau nu, vinul s-a băut aşa că te bagi să tragi un pui de somn. Ehh, acu’ e durerea mare. În momentul în care păşeşti pe calea visurilor, îl auzi pe unul din prieteni:

- Trage băhhhh! ‘ai repede că nu pot singur!

Şi sari din mrejele somnului cu gândul să ajuţi omul aflat la greu. Numa’ că uiţi cantităţile de alcool îngurgitate şi ai un mare întuneric în toate cutiile de viteză aferente creierului tău.

Ştiţi zgomotul ăla de fier pe fier atunci când nu intră o maşină în viteză? Cam aşa e şi la mine în cap! Şi doare. Şi te învârţi ca ameţitul căutând minciogul pe care de fapt îl ai în mână, te împiedici de scaunul lăsat pe malul gârlii cu o seară înainte (cine-a lăsat ăsta în drumul meu? a?), scoţi afară lanseta care nu trebuie şi care nu te încurca cu nimic sau răstorni găleata cu momeală.

Într-un final reuşeşti să scoţi captura din apă, te bucuri alături de prieten (băh ce mare e!) şi te pui să bei o bere, că ţi s-a uscat gura şi ai obosit de la atât efort.

Dar mahmureala tot acolo e! Şi doare, şi întunericul din cap tot nu dispare…

Deci pe când un medicament (cu enzime sau proenzime, acizi şi baze,  nu contează!) contra mahmurelii?

Hm, ce-ar fi dacă mi-aş muta “patul ăsta de stat pe plajă” hăt mai departe, spre apă. Dacă aud marea, s-o şi simt! Hai că-i bună ideea.

Mă mobilizez din punct de vedere fizic şi trag şezătoarea asta până la apă. Nasol cu umbrela, dar nu-i belea mare. Pot să stau şi fără ea ceva timp. Încă nu arde soarele prea rău. Mă întind şi mai bag nişte bere. Destul de rece apa,  parcă n-aş sta prea mult cu piciorul în ea.

Ce naiba?! Se aude soneria telefonului din dotarea proprie şi personală. Dar e sunetul de la ceasul deşteptător!

Ceeee? Nu-s la mare?!

Draceee, am vărsat sticla de apă pe jos, d-aia simţeam eu ceva rece la talpă!

- Neuroane, ţi-am spus că atunci când dormi picioarele tre’ să stea în pat, nu să le împrăştii prin toată casa! Poftim de şterge pe jos acu’!

M-am conformat sfatului dojenitor primit de la Doamna mea!

-Dacă-i baiu’ aşa mare, atunci vorbă să fie că vin!

-’aide vino, că ai şi bere la rece de glojgăit cu al tău cumnat!Apoi când sorela îmi zice că-i bere la rece şi mai ales că e vorba de calculatoare şi reţele cu fire sau fără fire, io am zbor întins ca cioroiu’ ouat lângă aeroport. Mai ales că îmi văz şi niepotul neuronal.

No, ajung la ei şi îmi pun mâinile în cap. Se vede treaba că ăst niepot al meu de aproape 10 luni o să se facă injiner ceva. Altfel nu văd afinitatea lui pentru cabluri şi mai ales pentru ordinea pe care o face prin ele. Ca un injiner matur şi absolvent de Politehnică  le aranjează. Şi mă apuc să mufez şi să cuplez ce era deranjat.

-Auzi, să nu mai pui routerul ăla vechi!

-Da’ ce-are, că nu-i ars încă şi mai duce ceva timp!

-Îţi vine cumnatu’ acum cu altul nou şi wireless, că mi-am luat ceva telefon diştept!

A venit cumnatul cu scula cea nouă, am instalat jucăria şi i-am făcut ceva teste să fie totul în ordine. Măcar până plec eu să stea toate firele şi mufele la locul lor.

După ce-am terminat de făcut manţocăriile astea, m-am pus la ceva berule cu al meu cumnat. Din vorbă-n bere, îi pun întrebarea de baraj:

-Da’ ce-ţi veni să-şi ieie sorela tilifon diştept?

-Înseamna că nu ştii cum bea niepotu’-tău ceaiul!

-Adică?

-Se ia telefon cu taste cauciucate, se introduce de două-trei ori în cana plină cu ceiuţ, după care se suge bine-bine de  lichid!

-Ahaa!

De aici am tras concluzia că noi, ăştia mai bătrâiori o ţâră, nu mai ştim cum se bea şi cum se face ceaiul!

Adevărul e că ceaiul tre’ să aive gust de ceva condensatori, taste, difuzor şi musai măcar un microprocesor. De altfel, d-aia suntem în epoca vitezei!

Hai v-am pupat!

A tresărit uşor când am apăsat în locul ăla de unde porneşte totul. Mi-am zis că e momentul să trec la acţiune, dar cu mult calm. Să vadă că sunt sigur pe mine şi nu mă poate opri nimeni şi nimic pe lume. Să-i dau siguranţa pe care o dorea.

Am reuşit! E a mea.

Am umplut acele pahare de bere mo!

Gropare, te iubesc mo!- cât de ghei sună asta

UnPorc- mersi fain de susţinere, musai să bem cevaşilea când ne-om întâlni!

Iluzia- fată, jur că dacă bei mai multă bere ca mine, mă apuc de alergat prin I.O.R.

Pinguină- n-am încercat bere în iglu, dar nu-i vremea trecută.

Spanac- mai cu chef mo, ca-n Decretul 402- Bea şi şeful, bem şi noi!

Dragilor, vă dedic postarea asta şi videoclipul de mai jos!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0TFw3_FY8lU]