Habar n-am, o fi din cauză căci l-am luat de f’un an şi strângea praf prin boxă, o fi din cauză că am visat un drum cu barca legată de Logan… cert este că la orele 9 şi 2 minute fix m-am proţăpit cu maşina drept în parcarea prekinului Jan Mustăciosu’.

Mno, am desfăcut ambalajul, am făcut recepţia şuruburilor, piuliţelor, şaibelor grover şi nu numai, şi dupa aia am băgat un tiutiun din pricină de stabilit traseul şurubărelii.  Totul a decurs cum scrie la carte în privinţa montajului, cu toate că io n-am făcut mare lucru decât să ţin de anume ţeavă care atârna periculos de aproape de dantura prekinului Jan care  m-a rugat cu mâna pe inimă şi lacrimi în ochi să ţin bine de ţeava aia (ce draq ţeavă, că era grea şi solidă ca o şină de tren) că n-are Casco la dantură şi nici asigurare la mustaţă.

Un mare plus pentru proiectanţii Logănelului şi ai cârligului de remorcare pentru că s-au potrivit toate manţocăriile la marele fix, milimetric chiar, vorba lu’ Jan.

Acum urmează minusul. N-au făcut un sistem de atenţionare pentru cei care-s mai chiori din fabrică, aşa, ca mine. Am tras o tibie de cârligul ăla nemernic, că-mi zvâcneşte şi acum ochiul când merg în pas mai săltat.

Concluzie. După ce vă montaţi cârlig la maşină, căscaţi ochii bine atunci când mereţi să luaţi ceva din portbagaj c-altfel e durere în oase.

PS Mustaţă, să-mi trăieşti că mare meşter eşti!