În mod normal ar fi trebuit să bem o bere la o masă, dar pen’că din noi lipseşte partea normală, am băut berea în faţa unui butic. În stradă, de!
Mno, pe la jumatea bericioaicei, în timp ce noi bâzâiam  liniştiţi despre traseul peştelui spre Delta Dunării precum şi despre perioada prohibiţiei, apare un cetăţean. Dialog între noi şi Uomu’:

Uomu’: Bună seara! E al dumneavoastră acel Fiat parcat în faţa garajului meu?

Noi: D-apoi nu, că noi bem bere cu alcool şi prin urmare nu conducem!

Uomu’: Da’ nu ştiţi a cui e maşina? Că nu pot intra la mine în garaj!

Noi: Nici cu asta nu vă putem ajuta!

Uomu’: Musai să aflu căci altfel nu pot intra! Sănătate!

Noi: Mergi sănătos!

A plecat. Io-s curios şi trag cu ochiul să văd ce face.

Intră elementul în curtea lui proprie şi personală, stă f’o două minute şi iese cu nişte chei zdrăngănind. Bip-bip, deschide Fiatul care-i bloca intrarea în garaj, porneşte caşcarabeta şi-o dă mai în spate, iese din maşină şi-o închide. Se urcă în a lui maşină, o bagă în garaj şi închide porţile.

Până să terminăm noi berea, vine şi el la butic:

Noi: Aţi aflat a cui era maşina?

Uomu’: Care maşină?

Noi: Aia care vă bloca intrarea în garaj şi despre care ne-aţi întrebat mai devreme!

Uomu’: Păi aia-i maşina nevestii! Cum să nu ştiu a cui e maşina!

Feţele noastre? Căzute!
Concluzia: dă-ne vere şi nouă ce-ai fumat, că e bine!

-Mai încearcă, doar nu te dai bătut aşa repede, spune Fiara. 

-Dar tu crezi că-mi face plăcere să stau la 12312 de celsiuşi şi să tot încerc?! Nu vezi că aproape mi s-a lipit volanul de palme?

-Dă-te jos, las’ că încerc eu!

Şi m-am dat jos de la volan ca să poată urca Fiara.

Normal că la ea a mers din prima! La mine nu se putea pentru că încercam să bag cheile de la casă în contactul maşinii. Cum draq să pornească?

Zic mersi că neuronul n-a mai insistat, altfel o porneam acu’ numai cu şurubelniţa.

PS La fel ca aici şi aici, nici de data asta n-am purtat ochelarii… sigur îi de la căldură!