O singură dată am avut probleme cu frigul, asta fiind într-o lună de noiembrie, toată tărăşenia întâmplându-se la întoarcerea din Deltă.

Mno, la începutul ăla de noiembrie am decis împreună cu colegul şi jupânul de cooperativă că s-ar cădea să plecăm şi noi în Deltă, mai ales că trecuseră două săptămâni de la ultima vizită acolo şi nu mai ştiam culoarea copacilor loviţi de toamnă. Aşa că am pus sculele în maşină şi am tăiat-o repejor spre amantă. Partea proastă e că la plecare, am omis să ne luăm şi bagajul conţinând hainele de schimb. Am ajuns acolo în pantaloni scurţi şi tricou. Cele două zile petrecute în Deltă n-au fost rele din punct de vedere al temperaturilor dat fiind faptul că ziua erau până în 20 de grade, iar noaptea eram încălziţi de ceva alcool şi saci de dormit. Ei bine, la întoarcere am avut parte de coşmar. Din cauza vântului care începuse să bată cu putere precum şi din cauza vitezei pe care o luase bărcuţa, mi-au înţepenit toate manţocăriile din dotare. Când am ajuns la Tulcea n-am mai reuşit să mă ridic de pe banchetă. Îmi înţepeniseră muşchii (toată gama) iar din tendoane puteai face lejer armătură pentru beton. N-aş mai vrea o experienţă ca asta, deşi mă apucă râsul când îmi aduc aminte cum încercam să mă ridic şi picam înapoi în barcă.

Acu’ stau şi mă gândesc, visul ăsta o fi semn de plecare în Deltă?!

O zi şi-o săptămână faină!

Acestea fiind spuse, m-am apucat de croit monturi culisante pentru crap/somn. N-am poze, dar îs foarte simplu de făcut.

• se leagă acul;
• se lasă aproximativ 50 de cm de fir textil în libertate;
• se face un nod zdravăn la aproximativ 15 cm de coada acului;
• se introduce varniş pe firul textil astfel încât să nu treacă de nodul de mai sus;
• se bagă plumbul culisant;
• se bagă alt varniş;
• se face un nod astfel încât plumbul să culiseze pe firul textil cam pe vreo 15 cm;
• la capătul rămas liber al firului textil se pune agrafă (ca să te poţi lega de guta lansetei, logic);

Mno, la a patra montură mi-a intrat acul în deget şi m-am trezit din somn. Pisica îmi ronţăia degetul.

Şi toate astea se întâmplă doar pentru simplul fapt că m-a sunat Groparu să-mi spună că şi-a pierdut montura cu plumb culisant (că el e în Deltă, alţii muncesc pe plantaţii).

Zi faină!

 PS Gropare, fratili meu,  fir întins/rahat în straiţă/să ţi-o tragă la fund!

 Io-s pescar înrăit. Îs aşa de pescar încât am permise de pescuială începând cu izvoarele Oltului şi terminând cu nisipurile mării. Deci în acte referitoare la pescuială mă pot bate şi cu braconierii funcţionarii din Ministerul Apelor şi Mediului (sau cum o mai fi botezat acum), aşa de multe permise şi hârtii permiţătoare şi doveditoare de putinţă într-ale pescuitului am.

Pe lângă astea, pot spune fără să mă laud că am şi scule de pescuit. Di tăti am, cum ar zice o veche vorbă!

Mă lume, problema e că anu’ ăsta nu fusei la o pescuială adevărată de nici o culoare!

Şi acu’ să vă zic de ce mi-a dat cu virgulă la calcul : n-am o barcă cu motor!

Că d-aia nu plecai io în Deltă anul ăsta!

Prin urmare, pen’că anul pescarului nu-i terminat, dau anunţul ăsta:

PS Nievastă, să ştii că e doar la mişto anunţul (sper să nu citeşti articolul ăsta!).

PSS Nu căutaţi cârcote gramaticale!

PSSS Draceee, abia acum am văzut că Daily Cotcodac şi Probiu şi-au tras “facelift” la site! Am lipsit cam mult din zonă!

Hai s-avem o săptămănă faină, zic!

Zice o vorbă : o poză face cât o mie de cuvinte! Io-s perfect de acord cu asta, aşa că vă las să va delectaţi ochişorii.

Un sfârşit de săptămână liniştit şi răcoros s-aveţi!

Un clip suficient de gălăgios aveţi la Irina.

Iar aici ar fi pozele sfinţite!

Mo, miercuri spre ceas de seară, printre perdele hafumate,  s-a arătat întâlnire de bloagheri din Bucureşti. Şi nu numai!No, pentru că port cu mine obiectul de făcut poze mai mult timp decât ar purta un habotnic iezuit scrierile biblice, se cheamă că s-au făcut fotografii. Multe sau puţine, fiecare îşi poate da cu părerea, dar cel mai tare m-am bucurat că am reuşit să ajung şi eu în ele.

Ceva mai târziu voi face un update acestei preacinstite postări, în care o să nominalizez cuvioşii participanţi la miting, precum şi o lucrare de primenire a blogroll-ului.

Acu’ e musai să dau şi-o explicaţie la faptul că unele poze au ieşit blurate. În primul rând, demontăm mitul conform căruia a intrat necuratul pe senzor, căci senzorul ăla e mai curat ca o fecioară neprihănită din Iran!

Buba e în altă parte. Cu ceva vreme în urmă,  plecai în Deltă cu prekinii de pescuială de la cooperativă. A fost numa’ bună ieşirea, din toate punctele de vedere ale acestui minunat sport numit pescuit. Atât doar că s-a exagerat cu berea, din cauză de caniculă. Prin urmare s-a exagerat şi cu viteza bărcii precum şi cu virajele luate în ac de păr. Mno, combinaţia dintre viraje, valuri şi viteză duce la ceva apă în barcă. Cu alte cuvinte, avem 3V=H2O.

Eh, cam toată această apă a binevoit să intre în aparatul meu binecuvântat! Probabil că dacă nu vedeam, putea creşte ceva peştişori în ecranul lui. Aparatul a fost reparat de nişte băieţi deştepţi, care mi-au iertat blasfemiile pentru că erau şi ei pescari. Singurul rămas cu sechele este obiectivul aparatului, care nu mai vrea să facă Autofocus -se simte bine numa’  cu focus manual. Asta e şi de aici se trag fotografiile mai ceţoşate!

Aveţi mare binecuvântare de la mine, că tare faini sunteţi!

Acu’ e musai să vă explic ce-am făcut în uichendul ăsta. Fusai la moşie, la ţară!

Ca orice muritor de rând care pleacă la ţară, e neapărat necesar să plec încărcat ca un şifonier de Doamnă. Am băgat în maşină de toate, începând de la geamuri termopan şi  terminând cu mufe şi cabluri UTP. Totul a culminat cu legarea unei rame termopan pe portbagajul pe care l-am instalat vineri noapte deasupra Ţestoasei din dotare.

Mo, am plecat sâmbătă dimineaţa cu un pic de grijă din cauza ramei ăleia de deasupra maşinii (nu mârâiţi, că Loganu’-i maşină, da?). Am legat-o în fel şi chip, dar stresul că ar putea zbura de acolo cu tot cu ceva din maşină nu mi-a dat pace pentru că am mai trecut printr-o experienţă aproximativ asemănătoare.

Se face că acum vreo trei ani am hotărât să trag o fugă în Deltă cu Elefănţeii de la cooperativă. De data asta am hotărât să plecăm noaptea, la o oră imposibil de suportat de neuronul meu. Mă rog, am tras de mine, mi-am făcut bagajul (bagajul de pescuit în Deltă îi gata făcut, reînnoiesc doar pasta şi periuţa de dinţi) , am pregătit un termos de cafea şi m-am prezentat la cooperativă.

A venit şi Elefantul Şef şi am început să încărcăm bagajele în maşină(maşină mare, tracţiuni pe tăte roţile, firmă din trei litere cu extensie de necunoscută matematică). Acu’ zice El Jupâno să stăm mai comozi în maşină, că-i drumul lung (de parcă era prima oară când mergeam), prin urmare să legăm husele cu lansete pe portbagajul maşinii. Mno, a văzut că eu am cam strâmbat din nas şi a luat misiunea asupra lui. A legat o husă pe-o parte şi una pe-o parte. Din punct de vedere al comodităţii a fost bine cam până la Drajna. Acolo ne oprisem la un pauz de cafea şi-un tiutiun.

V-am zis c-a fost bine până acolo pentru că în momentul în care am coborât din maşină am observat lipsa lansetelor. Toate lansetele, vreo cinş’pe bucăţi, numai una şi-una din carboane, cu mulinete în ţşpe rulmenţi, şi vreo două undiţe tot carbonate se făcuseră nevăzute. Da mo, le legase atât de bine încât le-am pierdut. Feţele noastre la momentul ăla… făr-de preţ!

De ajuns am ajuns la Deltă şi-am şi pescuit pentru că ne-am oprit la Tulcea şi-am aşteptat să se deschidă magazinele cu scule pescuitoare. Nişte scule bombe, dar na…

Aia e şi-aşa păţâi, da’ de-atunci, când e vorba să car ceva pe portbagajul unei maşini, stau cam cu inima îndoită!

PS Io ajunsai bine cu rama la ţară, dar stresat!

Să vă dezvolt întâmplarea!

Cam tot în timpul ăsta, am decis să tragem o fugă la Deltă, eu şi colegii din trupa de elefănţei. Am plecat tot pe grabă, tot fără să ne gândim măcar la o previziune meteo. Am mers pe logica de fier: nu prindem peşte nu-i bai, măcar luăm o gură de aer şi ne dăm cu cădiţa pe canale.

Uăi, până să dăm bărcuţa la apă, am făcut provizia de bere şi am şi testat o cutie. Testarea s-a făcut în scopul de a verifica vechimea şi tăria lichidului din cutie. Ne-am urcat în cădiţă şi i-am dat gaz motorului.

Totul a fost bine până la a treia cutie de bere. Căci în momentul în care am desfăcut-o, s-a pornit vere un vânt şi au început să se formeze nişte valuri de ziceai că eşti în Hawaii la un mic surfing. Când am dus cutia la gură, al nost’ şofer de barcă s-a gândit să dea peste mama lu’ valul, de mi-a sărit juma’ de cutie pe faţă. Faţa mea şi faţa lor. Blasfemie curată.

Mă rog, cam în felul ăsta a decurs drumul până la intrarea pe Canalul Litcov, unde s-au mai liniştit lucrurile şi valurile. Şi fundurile noastre au zis mersi că nu mai sunt valuri. Ţopăiam pe banchete de ziceai că suntem la o “Hava nagila” în mijloc de nuntă. După ce-am ajuns la locul de campare, Neuronul s-a apucat de organizare (ca de obicei). Am pus cortul pentru dormit elefănţeii (cu izoprene şi saci de dormit), am pus cortul pentru bagaje şi scule, am adunat lemne de foc, am făcut şi vatra pentru foc. Apoi mi-am pus şi eu lansetele în apă.

Când am terminat cu lansetele, s-a schimbat vântul şi a pornit să bată în spume şi aici. Şi a bătut până s-a pornit ploaia, moment în care am decis să ne retragem în cort, pentru că oricum se înserase, apa era agitată şi nici gând să mai vedem vreo trăsătură de peştiuc.

Bun. Ne-am fi băgat noi în cort, numa’ că nu mai aveam cort. Din grabă, am uitat să bat cuiele de ancorare. Treaba e că nu era cortul. După frecuşul jen, am scos bagajele din cortul cel mic, iar eu am făcut planton lângă lansete până dimineaţa. Şi ud şi cu gândul că tre’ să cumpăr cort de trei persoane, dublu şi dotat cu saci de dormit şi izoprene. Praf în buzunarul meu ca-n Sahara la mijloc de zi.

A trecut noaptea şi-a venit dimineaţa. Eu ud ca toţi maratoniştii la linia de sosire. Şi la crăcănatul de zi, m-am uitat în locul unde era cortul ăl mare. Era juma’ copac prăvalit acolo. Oricum, am găsit şi cortul. Era la f’o sută de metri de noi.  Uitasem de fapt să închid fermoarul de la intrare. Fiind tip iglu, s-a umflat şi-a zburat. Bine c-a zburat, altfel exista posibilitatea să nu vă mai plictisesc io p-acilişa!

Hai v-am pupat şi să aveţi un început de săptămână extra de excelent!