Te trezeşti buimac şi pui de cafea. Fugi spre baie să-ţi dai jos urmele de somn. Arunci ţoalele pe tine, bei în mare fugă cafeaua şi o tai spre maşină.

Mno, ajungi la maşină, deschizi portbagajul să-ţi arunci rucsacul şi dup-aia te pui la volan.

Eh, acum e problemă:

Tot e la modă: Dorele, nu sunt celebru, dar scoate-mi-o d-aici!

PS Atelajul nu-mi aparţine. Mi-a fost târşeală să-i fac omului poză, dar pot spune că pe cel care-a săpat acolo nu-l mai spală nici Dunărea…

Brusc, se face o linişte aşa de liniştită încât ai impresia că ai rămas surd.

Hm, dar totul e iluzie. Liniştea a durat fix trei’j'de secunde.

A urmat un vacarm demn de Ziua Z pe ţărmurile Franţei.

Drujbe, ciocane, bormaşini şi bocăneli în dulcele stil ” e Dorel, bă”!

Şi parcă n-are avea mare vină Dorel, dar ce te faci cu şeful lui?

Mult respect pe cale orală, domnu’ şefu’ lu’ Dorel!