După cum vă spuneam acum ceva săptămâni, mă dusai să-mi extrag molarii (ăia de minte). La orele 6,30 dis-de-dimineaţă fix în ziua stabilită,  m-am prezentat la asistentă:

-Săr’na, sunt programat la o operaţie. Unde şi ce trebuie să fac?

- Vă schimbaţi dumneavostră la pijamăluţe, vă luaţi papuceii în picioruşe, apoi aşteptaţi cuminţel la salonul 8 şi o să venim noi să vă pregătim.

Nu ştiu ce rost au avut acele diminutive, că pe mine nu m-au liniştit. Mă rog, mi-am introdus fizicul în “pijamăluţe” ( de fapt, nişte pantaloni scurţi şi un tricou) şi m-am pus pe aşteptat. La f’o două’j'de minuţi, au venit nişte tanti asistente drăguţe şi au început să mă înţepe cu diverse ace şi alte scule necesare lor. Plus că mi-au schimbat tricoul căci nu aveam năsturei de sus până jos şi deci nu puteau să-mi lipească cele 4-5 ventuze care-mi luau tensiuni şi alte zvârcoliri pe timp de operaţie.

Mno, mi-au băgat la venă tot ce era de băgat şi după asta m-au înfipt într-un scaun cu rotile folosit ca şi transport pân-n blocul operator. Aici, o altă asistentă drăguţă m-a atenţionat că o să-mi execute o injecţie care o să mă ameţească:

- Domnule Neuron, aici avem o soluţie pe care o să o injectăm în mânuţa dumneavoastră. O să simiţiţi ceva ameţelă şi după asta un pic de somn. Dar până atunci, luaţi o guriţă de aer din masca asta!

Am văzut masca aia până în momentul în care mai avea 3 centimetri de nasul meu. După aia n-am văzut nici îngeri, nici draci şi nici luminiţe. Lemn tănase, carne de tun. Bun de operat!

Ca idee, m-am operat la Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială “Prof. Dr. Dan Theodorescu”- Bucureşti, chirurg şi tăietor şef a fost dr. Silaghi Tiberiu.

PS Contrar uzanţelor, la această operaţie nu s-a cotizat nici un leuţ tip şpagă.

S-auzim de bine!