În mod normal ar fi trebuit să bem o bere la o masă, dar pen’că din noi lipseşte partea normală, am băut berea în faţa unui butic. În stradă, de!
Mno, pe la jumatea bericioaicei, în timp ce noi bâzâiam  liniştiţi despre traseul peştelui spre Delta Dunării precum şi despre perioada prohibiţiei, apare un cetăţean. Dialog între noi şi Uomu’:

Uomu’: Bună seara! E al dumneavoastră acel Fiat parcat în faţa garajului meu?

Noi: D-apoi nu, că noi bem bere cu alcool şi prin urmare nu conducem!

Uomu’: Da’ nu ştiţi a cui e maşina? Că nu pot intra la mine în garaj!

Noi: Nici cu asta nu vă putem ajuta!

Uomu’: Musai să aflu căci altfel nu pot intra! Sănătate!

Noi: Mergi sănătos!

A plecat. Io-s curios şi trag cu ochiul să văd ce face.

Intră elementul în curtea lui proprie şi personală, stă f’o două minute şi iese cu nişte chei zdrăngănind. Bip-bip, deschide Fiatul care-i bloca intrarea în garaj, porneşte caşcarabeta şi-o dă mai în spate, iese din maşină şi-o închide. Se urcă în a lui maşină, o bagă în garaj şi închide porţile.

Până să terminăm noi berea, vine şi el la butic:

Noi: Aţi aflat a cui era maşina?

Uomu’: Care maşină?

Noi: Aia care vă bloca intrarea în garaj şi despre care ne-aţi întrebat mai devreme!

Uomu’: Păi aia-i maşina nevestii! Cum să nu ştiu a cui e maşina!

Feţele noastre? Căzute!
Concluzia: dă-ne vere şi nouă ce-ai fumat, că e bine!