Încep să cred că e o conspiraţie împotriva mea şi a beţelor mele. De trei săptămâni scot undiţele din husă, le curăţ şî apoi le bag la loc. Am făcut câteva linii cu gută de diverse grosimi, am verficat şi paraverificat legăturile acelor, am uns cu ulei plutele (nu era necesar, dar am zis şi eu să fac ceva ieşit din tipare). Mno, cum dă un pic de căldură şi soarele îmi gâdilă simţurile pescăreşti, cum vine un cod de vijelii sau ploi sau mai ştiu eu. Nu-i corect!

Clar e conspiraţie, pentru că anul ăsta n-am reuşit să ajung nici la copcărit.

Ufff, şi prohibiţia îşi intră în drepturi pe 8 aprilie…

Să aveţi o zi frumoasă!

[Sursa foto]

Oricum, am rezolvat treburile vineri seara, mi-am aranjat bagajul la uşă (asta ca să nu-mi trezesc Doamna, că io-s un jentălmen). Sâmbătă dimineaţa la ora 7 fix şi punct am făcut ochi, am pus de cafele şi dus am fost (da mo, i-am lăsat şi nevestei cafea caldă). Pe balta îngheţată lume multă, ziceai că e Piaţa Universităţii la început de manifestaţii anti-Boc şi anti-Băse. Împreună cu prietenul şi colegul meu de suferinţă de la cooperativă şi pescuit ( fratele John, povestim data viitoare şi despre el) am reuşit să dăm de cap la un kilogram de mărunţiş. Probabil ca am mai fi stat pe gheaţă, dar pe la 13,30 începuse un pic vântul, iar ţiganul zice aşa: fie frigul cât de mare, numa’ vântul să nu bată.

La 2 după amiaza eram acasă, dezhidratat mai ceva ca o stafidă care-a traversat deşertul Namibiei. Şi nu am fost deshidratat din cauza vântului ci din cauza unei sticle de vodcă. Asta pentru că amândoi isteţii care-au pornit la pescuit au uitat termosurile acasă. Prin urmare n-am avut nici vin fiert şi nici ceai îmbunătăţit (o reţetă proprie). Asta e.

Ieri am decretat zi de reveneală. De azi începem iar munca pe ogoarele patriei.

Hai v-am pupat!

P.S. Peştele prins a supravieţuit pentru că i-am dat drumul în apă. Contrar aşteptărilor, eu nu mănânc peşte decât dacă e la conservă în sos tomat!