un Neuron » imprimanta

De luni

un Neuron — Mon, 03 Jun 2013 05:10:13 +0000

1. Probabil ceva scurtcircuit la cablul ce alimentează pc-ul din cooperativă;

2. Telefonul deştept a luat-o razna: ascult kiss fm pe 107,6! wtf?

3. Imprimanta e ca un pom de Crăciun, îi sclipesc tăti ledurile;

4. Cineva a fost prin birău în acest uichend şi a beut toată cafeaua. Io ce draq mai beau?

5. Remediat problemă cablu alimentare pc (l-am pus pe cel al imprimantei );

6. Şoarecul a luat-o razna: funcţionează numai dacă sunt stângaci!

Buei, mă leşi?

Săptămână faină!

Ieri îmi trebuie. Ieri!

un Neuron — Fri, 15 Mar 2013 06:23:09 +0000

După cum bine ştiţi (că v-am stresat suficient) la mine în cooperativă s-au făcut renovări. Ehh, s-a terminat renovarea şi totul e zen şi fengşui.

Dar pentru că indiferent de ce se întâmplă pe plantaţie lucrurile trebuie să se mişte şi e musai să ne desfăşurăm activitatea, pe lângă faptul că subsemnatul a prestat munci de salahor, tot subsemnatul a trebuit să se ocupe şi de câteva hârţoage d-ale firmei în perioada prăfuită a renovării.

Mno, şi vine al meu şef de cooperativă şi-mi zice : din pământ sau din ciment, din iarbă verde sau din copaci, mie trebuie să-mi printezi actele adiţionale!

Bine, zic, pen’că şefu’-i şef şi-n zi de sărbătoare. O să le printez mâine, când îmi aşez sculele printăreşti şi calculatoreşti!

Dar el, batman, n-a fost de acord: nu mo, mie îmi trebuie ieri!

Ufff. Le-am printat. Da’ uite în ce condiţii:

Cam asta fuse. Acu’ e bine!

‘ai s-aveţi un uichend mirobolant!

Secolu’ vitezoman!

un Neuron — Tue, 22 May 2012 06:20:30 +0000

Vere, io când am făcut şcoala primară am scris cu ceva stilou, stilou încărcabil dintr-o sticlă de cerneală, care cerneală era musai albastră. Acestea fiind zise, îmi aduc aminte că la un moment dat m-am supărat pe un coleg din clasă. Motivele nu le reţin, am şi eu o vârstă, dar parcă şi acum mă dor perciunii maltrataţi de “tovarăşa” învăţatoare (între noi fie vorba, era o Doamnă în adevăratul sens al cuvântului). Mo şi m-a supărat ăst’ coleg al meu aşa tare încât am zis să nu-l bat pentru că mai aveam la activ o ieşire ruşinoasă în faţa careului, urmată de admonestare verbală. Şi scrisă către tata, dar am scăpat ieftinache de tata pentru că n-am ieşit şifonat din încăierarea pe care o făcusem. Acu’, dacă am zis că nu-l bat trebuia neapărat să găsesc ceva drept pedeapsă pentru impertinent. După ce mi-am stors io neuronul, am găsit de cuviinţă să storc rezervorul de cerneală al stiloului chinezesc (cică avea peniţa de h’aur) taman la el pe scaun.

A mers bine până când am făcut ce-am făcut că m-am pătat de cerneala aia idioată pe degete. Colegu’ s-a simţit ud la părţile moi ale corpului şi s-a dus fuga marş cu pâra la învăţătoare. Bineînţeles că n-am recunoscut ni’ica, chiar dacă eram pătat pe “deşte” mai ceva ca un dalmaţian pe blană. Mă rog, a ieşit la iveală vinovatul în secunda în care to’arăşa ne-a pus să desfacem capacele stilourilor, să verifice nivelul lichidului. Mno, cum spusai mai sus, şi acu’ mă cam dor perciunii. Dar m-am răzbunat io până la urmă tot cu ceva smardoială.

De ce vă zâsai de treburile astea?! Păi io şi acu’ folosesc scule care necesită încărcări cu cerneluri. Acilişea mă refer la faptul că folosesc o nemernică de imprimantă cu jet de cerneală. Am încercat de nenumărate ori să încarc acele cartuşe fără să mă murdăresc pe mâini. Nu-mi iese, zici că-s şcolerul de pe vremuri, plin de cerneală pe degete. Se uită lumea la mine când merg pe stradă ca la ciudaţi!

Altă lume foloseşte imprimantele cu laser. Io n-am trecut în secolul vitezei încă.

Am zis că dacă mă supăr, o să încep să folosesc toc şi călimară!

Hai v-am pupat, mă duc să încerc să scot petele de pe degete…