Bunăoară, se ia spre distilare al meu caz: sunt romantic şi fac gesturi romantice mai ceva ca un cui ruginit în talpa unui şofer de cursă lungă. Ce-are a face cuiul, şoferul şi romantismul? Exact!

Mno, sâmbătă m-am trezit io anşea cu mare chef de a fi un Geims Bond d-ăla din filme, cu mic dejunuri la pat şi drăgălăşenii cu pufoşenii de miţipufuri franjurate. Mă apucai la bucătărie să croiesc pentru Fiară o masă copioasă formată din iaurt, fructe tocate şi biscuiţi mărunţiţi, totul amestecat într-un castronel pictat cu floricele multe şi frumoase precum şi viu colorate. Alăturea zic să pun şi de-o cană de cafea (categoria strong, că-i dimineaţă şi toată lumea ştie că dimineaţa cafeaua îi musai să fie tare ca să-ţi meargă toată energia zen şi fengşui cum trebuie).

Le făcui. Dădeau bine pe tăviţă. Atât numa’ că la cafeaua aia îi lipsea ceva ornament pe deasupra, c-aşa am văzut io in filme si prin cârciumile pe unde-am bântuit. Bon. Zbat ceva spumă de lapte (îi un ţucumbăr la psudoespresorul ăla de cafea ce face spumă din zamă de lăptic prospăt procurat acu’ 3 zile din supermarşeu), o bibistrocesc pe deasupra cafelei şi zic să presar şi ceva prafuri colorate de dragul artei. Bag nasu-n dulapurile suspendate de mâna mea proprie şi personală ( şi-mi dădui seama că-s puse cam sus dar na, e prea târziu acu’) şi caut o cutie de ness despre care ştiam c-am luat-o astă vară.

Buei, şoc şi perplexitate:

Tare ca piatra şi negru precum cărbunele din mină:

Ete şi termen de expirare:

Deci cu nessul ăsta nu-i de joacă.

Prin urmare am preşarat nişte pudră de cacao.

Acu’, şocul meu în privinţa ness-ului a fost minim dar să vezi faţa Fiarei când i-am servit tava! Maximă stupoare precum şi logica întrebare: ai făcut ceva nasol şi cu stricăciuni majore?!

PS Castronelul ăla pictat cu floricele multe şi frumoase precum şi viu colorate e de fapt o strachină, dar aşa-s io romantic de fel, că doară n-am inventat coada la cireaşă!.