Bunăoară, se ia spre distilare al meu caz: sunt romantic şi fac gesturi romantice mai ceva ca un cui ruginit în talpa unui şofer de cursă lungă. Ce-are a face cuiul, şoferul şi romantismul? Exact!

Mno, sâmbătă m-am trezit io anşea cu mare chef de a fi un Geims Bond d-ăla din filme, cu mic dejunuri la pat şi drăgălăşenii cu pufoşenii de miţipufuri franjurate. Mă apucai la bucătărie să croiesc pentru Fiară o masă copioasă formată din iaurt, fructe tocate şi biscuiţi mărunţiţi, totul amestecat într-un castronel pictat cu floricele multe şi frumoase precum şi viu colorate. Alăturea zic să pun şi de-o cană de cafea (categoria strong, că-i dimineaţă şi toată lumea ştie că dimineaţa cafeaua îi musai să fie tare ca să-ţi meargă toată energia zen şi fengşui cum trebuie).

Le făcui. Dădeau bine pe tăviţă. Atât numa’ că la cafeaua aia îi lipsea ceva ornament pe deasupra, c-aşa am văzut io in filme si prin cârciumile pe unde-am bântuit. Bon. Zbat ceva spumă de lapte (îi un ţucumbăr la psudoespresorul ăla de cafea ce face spumă din zamă de lăptic prospăt procurat acu’ 3 zile din supermarşeu), o bibistrocesc pe deasupra cafelei şi zic să presar şi ceva prafuri colorate de dragul artei. Bag nasu-n dulapurile suspendate de mâna mea proprie şi personală ( şi-mi dădui seama că-s puse cam sus dar na, e prea târziu acu’) şi caut o cutie de ness despre care ştiam c-am luat-o astă vară.

Buei, şoc şi perplexitate:

Tare ca piatra şi negru precum cărbunele din mină:

Ete şi termen de expirare:

Deci cu nessul ăsta nu-i de joacă.

Prin urmare am preşarat nişte pudră de cacao.

Acu’, şocul meu în privinţa ness-ului a fost minim dar să vezi faţa Fiarei când i-am servit tava! Maximă stupoare precum şi logica întrebare: ai făcut ceva nasol şi cu stricăciuni majore?!

PS Castronelul ăla pictat cu floricele multe şi frumoase precum şi viu colorate e de fapt o strachină, dar aşa-s io romantic de fel, că doară n-am inventat coada la cireaşă!.

Mno, în dimineaţa asta am venit la cooperativă croit pe scris şi pe fapte mari (vin aşa matinal la cooperativă din cauza faptului că-şi face Fiara milă de mine şi mă lasă la f’o 2 km de birou, să nu merg 5 pe jos).

Mo, am uitat ce voiam să scriu în momentul în care am deschis cutia cu scrisori electronice.

Ete vere:

“Departe de a se fi încheiat, acest protocronism, curent pseudo-istoric, naţionalist si fundamentalist care idealizeazã trecutul trecând peste regulile cercetării ştiinţifice şi recurgând la date şi surse îndoielnice, abundã în cercuri patriotarde şi speculative-vizionare care încearcã sã transbordeze în trecut nişte deziderate ale prezentului. Dacã prezentul nu e satisfãcãtor, sã nu uitãm cã strãmoşii noştri au civilizat lumea, motiv de mândrie sau mai degrabã o autocompãtimire pentru lipsa de importanţã pe scena istorie mondiale şi o nevoie acerbã de retuşare a unui trecut pe care nu vrem sã-l vedem. Patriotismul, la fel ca în anii ’40-’50 este confundat cu o afirmare virulentã a valorilor autohtone. În 1974 Edgar Papu publică un eseu intitulat “Protocronismul românesc”, susținând prioritatea cronologică românească în cazul unor inovaţii europene. Foloseşte ca exemple “Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, care ar fi anticipat literatura barocă europeană, îl consideră pe Dimitrie Cantemir ca pe un scriitor romantic avant la lettre iar pe Mihai Eminescu, ca pe un predecesor al existenţialismului şi sociologiei. Concluzia lui Papu este că “protocronismul este una din trăsăturile dominante şi definitorii ale literaturii noastre în context mondial”. Au început să se accentueze glorioasele realizări sau descoperiri românești, primele în cele mai diverse domenii. Tendinţa a persistat. ”

Profund nene. Şi până în momentul de faţă ăsta e tatăl spamurilor. Ce zic io tatăl lor, e Sfântul Graal al spamurilor!

Eh, am încercat io să pricep ce vrea ăsta aici, dar mi-a dat cu virgulă. Prin urmare m-am apucat să-mi halesc micul dejun pe care-l halesc de obicei pe la doişpe spre două după-amiaza: un iaurt, f’o 2 pachete de biscuiţi şi o banană. Şi mănânc la ora asta pentru prima oară în ultimii 3-4 ani, căci am zis că din cauză de nemâncat nu pot pricepe io ce scrie acolo!

Aia e.

Termin de halit, bag încă o cafea, sudez nişte tutun şi poate reuşesc să pătrund trăirile omului!

Zi faină!