Mno, dacă tot am făcut ochi, mi-am pregătit toate ale bagaje (telefoane, încărcătoare, tiutiun şi ceva pepsi) pentru mers la moşie şi dus am fost spre subsolul blocului, căci aveam de încărcat diverse.

Trebuie să vă spun că tura asta am avut de transportat o canapea şi te miri ce mărunţişuri depozitate prin boxă. Eh, n-am transportat-o pe canapea cu Ţestoasa, că io mi-am luat logan nicicum tir, dar am un prekin c-o dubă. Deci am umplut duba şi-am zis prekinului “mo, tu te ţii după mine, că ştiu io un drum mai scurt spre moşie, numa’ bun pentru consumul modest de combustibil, că n-avem bani mulţi şi nici n-am câştigat la loto”.

Drum fain, dimineaţă frumoasă, lume pe drum ca la balamuc pentru că prin mai toate comunele prin care am trecut se ţineau târguri, iarmaroace şi alte talcioace, dar am ajuns aproape făr’ de evenimente.

Zic aproape, pentru că pe drumul ăsta pe care l-am descoperit io cu ajutorul gipiesului şi a lu’ goagăl maps există o intrare în satul moşieresc pe care eu personal n-am mai fost. Ideea este că io-s cu moşier de relativ puţin timp şi n-am avut vreme de colindat toate uliţele, intrările şi ieşirile care ţin de satul ăsta.  Eu ştiu două intrări în sat şi cu astea defilez.

Boon. Gipiesul m-a dus în sat pe la intrarea asta necunoscută mie şi acolo a crăpat. Blocat ca un elefant în faţa unui şoarec.  N-a mai vrut să arate ni’ica, nici de stânga şi nici de dreapta. Eh, te buşişi, asta e, am punct de reper biserica satului, deci într-acolo merem, dă-i talpă prekine c-ajungem acuşica!

Draci. M-am învârtit pe uliţe ca femeia-n magazinu’ de hanţe. Salvarea a venit în momentul în care am dat de-o cârciumă, că lume pe la porţi nu era, dar la cârciumă era coadă.

Aia e, io şi gipiesul meu! Două’j'de minute m-am învărtit prin sat…Bag seamă că oamenii din satul ăsta sunt mai gospodari (erau deja la cârciumă, deci terminaseră treburile).

S-aveţi o săptămână faină!

Mă dor toate oasele, începând cu coxalul şî terminând cu vertebra 12, neuitând falanga 1 de la degetul arătător din stânga (am reuşit să ocolesc capul unui cui în timp ce ţineam un ciocan în mână). Şi aproape toate clasele de muşchiuleţ îmi protestează. Vericule, e de munci! La moşie nu te duci la plimbăreală ca-n parc, aia-i claro!

Mno, plecai vineri din Bucureşti cu mare chef de şurubărit din toate cele. M-am întors în Bucureşti şi nu mai sunt în stare să ţin o cutie de bere în mână, darmite s-o mai şi golesc.

Ca s-o iau cu începutul, încerc să-mi dau seama de ce s-a băgat limită de viteză de 100 km/oră la începutul autostrăzii A3, iar după vreo două’j'de kilometri de drum limita devine 130 km/oră. Amănunte, aşa-i?

Pot spune că toate-s bune şi frumoase pe moşie. Mai puţin faptul că din cele două maşini de spălat nu funcţionează nici una (mister total, n-am reuşit să-mi dau seama de ce mama mă-sii acele motoare nu au putere să învârtă amărâta aia de cuva!).

Mă bucur c-am reuşit să fac şi o pozNă!

Oricum, mai bag o tură şi uichendul ăsta!

PS Am presimţit io că ai mei o să mă ia de odihnit când am să ajung la moşie. Mno, cei de la cooperativa m-au luat de bun când m-am întors de la moşie…

Practic, e de lucru pe pământul strămoşesc, adicătelea să dau cu sapa-n glie (printre altele).

Listă:

- 4 kile arpagic (din ăsta iese ceapa, mo);

- 2 kile usturoi (cică e românesc, are un înveliş ce bate spre mov);

- 10 kile haleală pisicească;

- zgărzi antipurici pisiceşti;

- 3 cutii lac pentru lemn;

- 1 computador şi vreo 2 plăci video;

- ţâşpe metri cablu reţea;

- 1 bucată router;

- 1 MARE sacoşă cu “miţipufuri” (pluşuri luate nevesti-mii, pe vremea când mă chinuiam să-i fac gard la curte);

- nişte ţoale să port şi io prin bătătură;

- aparatul foto canonesc;

- trepied pentru aparat;

- sculă pentru desfundat fântâna ( e ca o găleată şi e grea cu spume);

- io.

Eh, în jur de ora 15 sparg uşa cooperativei şi dau mari bice poneilor de sub capota Ţestoasei!

S-auzim de bine şi uichend fain să aveţi!