- Mo lilă, laşi tot deoparte şi meri cu mine la pescuit!

- Apăi las, că pentru un mers la pescuială aş fi în stare să-mi iau un conced medical, zic io.

- Mo, te duc într-un loc unde îs peşti ce n-a văzut lanseta aia a ta. Şi o să dăm în stil nou acum, ca să simiţim drilul până ultima celulă!

Şi-am mers!

Fain a fost. Aşa ne-am distrat la somotei* şi aşa driluri drăgălaşe am avut, de numa’!

Mno, treaba-i alta.

La un moment dat şi-o clipă de reverie, cum stăteam io aşa pe-o parte c-o bere într-o mână şi-un tiutiun în ailaltă mână uitându-mă spre zare, văd prin vârful lentilei de ochelar o mică zbatere în vârful lansetei. Şi încă una. Şi una şi mai mare. Gata, al meu eşti! Înţep şi încep să mulinez în forţă! Nu mă face el pe mine, căci am sculă bună! Lanseta se-nconvoiase, firul scârţâia precum frânele uzate, ce mai, visul pescarului!

Am reuşit să scot captura!

Ete-o:

Bunătate de plăcuţe de frână într-un ciorap!

S-auzim de bine!

*Somotei – un nemernic de somn african/american/pitic.

Da’ chiar nu-mi vine să fac nimic. Am presimţirea că ziua de azi o să treacă foarte greu, mai ales că sunt încordat din pricină de târg de unelte de pescuit care a început de ieri.

Încordarea nu-mi veni din cauză că s-a dat startul târgului, ci din cauza faptului că iar o să am scandal acasă pentru că am dat banii de întreţinere pe scula de pescuit care prinde peşte singură. Că io halesc vorbele ăstora de la târg mai ceva de cum înghite somnul momeala!

 Parcă-mi aud Fiara Doamna : ce-ţi trebe lanseta aia, nu le ai pe celelalte 25? Şi cu mulineta aia ce mai faci? N-ai văzut că-i din plastic? Dacă ai dat banii de întreţinere pe ce ţi-au zis ăia care ţi-au vândut chinezăriile astea, în mod sigur dormi la Billa. În cărucior!

O să încerc eu s-o dau cotită cum că sculă ca aia n-au decât ăştia de la competiţii internaţionale, dar îmi prevăd un viitor sumbru. Încărcat de umezeala dimineţii pe care-o s-o simt când o să fac ochi din căruciorul de Billa în care o să dorm până aduc înapoi banii!

Asta-i viaţa de pescar care nu mănâncă peşte.

Mno, ceva amatori cu care să merg mâine la târg de prostit pescarii? Din Bucureşti, că dacă mă pomenesc cu provincia, prevăd că tre’ să dau explicaţii pentru ei când i-or suna ale lor soţii să-i întrebe de sănătate!

PS: Bem şi-un keg de bere, că Busu a zis la teveu că-i fain şi frumos afară!