Mno, sâmbătă a venit prekinul Jean Mustăciosu’ la mine.

Plan: să încărcăm în portbagajul Ţestoasei nişte calculatoare de-o seamă cu Independenţa României, să-l culegem pe Spanac de pe drum şi să merem la un anume magazin unde poate, poate reuşeam să facem un gheşeft sau f’un troc.

Mă rog, după ce-am burduşit portbagajul, zice Mustaţă:

- Mo, ieri am avut o zi de cacao!

- Ce făcuşi?

-  Plecai la drum lung, la ceas de dimineaţă. Logic, pe la sfertul drumului mi s-a ars un bec de far. La prima benzinărie l-am schimbat. După vreo cinci kilometri, mă depăşeşte unu’ şi-mi face semn că-mi dă cu virgulă pe la becurile de frână. Logic, opresc la prima benzinărie, verific şi normal că era defectu’-n floare. Schimb becul de frână pe stânga şi dau bice. Intru în Braşov şi-mi zice unul: vezi că nu-ţi merge semnalul dreapta… era să ne amestecăm vopseaua!

- ‘aide mo, ai schimbat un kit de becuri!

- Stai că nu terminai! Ce spusai până acum fu atelajul de la cooperativă, dar se pare că ziua de ieri se întinde şi azi.

- Păi?!

- Acu’ de dimineaţă, în drum spre tine, mare deranj cu Furia Roşie (matibuzachele lui, n.a.)! A dat nişte rateuri… cred că merge în două pistoane. Am trezit toată Piaţa Delfinului!

- Las’ mo, nu e bai… şurubărim noi!

…

Ehhh, ne-am terminat de supt tiutiunul şi-am plecat să ridicăm Spanacul. Care Spanac buşise pe drum şi şchiopăta ca o căprioară rănită de mama focului din puşca vânătorului.

De-aia scriu acu’ de belele, să le sperii! Să nu mai vină, că mâine e vineri şi am o grămadă de treabă!

Da’ io-s optimist!

‘ai s-avem sănătate!

El – Alo? Doctorul Alexandru E. sunt!

Io – Am onoarea să vă salut! Să trăiţi dom’ doctor, cu respect vă ascult!

El – Neuroane dragă, poţi veni urgent până la mine? Îmi dă cu virgulă în descurcarea unor iţe din invenţia asta de calculator!

Io – Dom’ doctor, la orele 17,00 înfig arătătorul în soneria domniei voastre!

El – Te aştept, dar mai uşor cu arătătorul, pentru că ultima oară ai băgat butonul înăuntru!

Io – Ehhh, aşa sunt io, mai sensibil!

De fapt sunt mai din topor aşa, dar am suflet mare, primitor, iubitor şi prost de bunătate. Mno, acestea fiind zise, la orele 17,00 punct şi fix mă înfiinţez în faţa uşii stimabilului.

Acu’ să vă explic faptul că dom’ doctor are respectabila vârstă de 88 de primăveri şi e mai curios decât o pisică adolescentă!

Se pune doctorul la computador, îi dă drumul şi îmi arată beleaua!

Cei de la Yahoo îi puneau la logarea în contul de email o întrebare suplimentară, de siguranţă : ” Unde v-aţi petrecut luna de miere?”

El – Neuroane dragă, uită-te la mine! Am 88 de ani, sunt încă verde, dar de unde păcatele mele să mai ştiu eu unde am petrecut luna de miere?

Io – Păi asta era o întrebare de siguranţă, pe care aţi completat-o atunci când v-aţi făcut adresa de email!

El – Revin şi spun. Am 88 de primăveri! Nu mai ştiu!

Io – Întrebaţi soţia!

El – Bravo, dom’le! Mărioară dragă, mai ştii unde am făcut noi luna de miere?

Doamna Mărioara  - Sandule, iar nu ţi-e bine! Ţi-a luat minţile calculatorul ăla! Normal că ştiu. Ziua erai cu mine, iar noaptea la spital, cu operaţiile, urgenţele şi pacienţii tăi!

El – E clar! Scrie domnule acolo “spital”! Şi te-am făcut să mai baţi drumul până la mine. Unde, unde??? De trei zile îmi storc creierul! Dar nu-i bai, am o vişinată bătrână de la fratele meu mai mare, cel de la Alba!

Aia e!

PS Îs convins că n-o să apuc vârsta asta venerabilă, darmite să le mai butonez cu invenţiile de atunci!

PSS Am omis să întreb care era vârsta fratelui mai mare! Data viitoare, sigur mă interesez!

Treaba e că acum am o h’aripă vopsită clasa lux, în timp de restul Ţestoasă atomică e cam decolarată. Da’ se face şi restul când o să câştige Fiara mea la Loto. Loto 6/49. Aşa a promis.

Acu’ stau şî mă gândesc la faptul că-i bine că nu m-am făcut mecanic auto. Sigur îmi rămâneau ceva şuruburi pe plus după ce montam o maşină!

Asta e. Şi pentru că-i mijlocul săptămânii iar datoria mă cheamă la desţelenit pământul din curtea cooperativei, vă las să vă întoarceţi la treburi. Că tre’ să mai şi muncească cineva în ţara asta!

Hai s-auzim de bine!

-Mai încearcă, doar nu te dai bătut aşa repede, spune Fiara. 

-Dar tu crezi că-mi face plăcere să stau la 12312 de celsiuşi şi să tot încerc?! Nu vezi că aproape mi s-a lipit volanul de palme?

-Dă-te jos, las’ că încerc eu!

Şi m-am dat jos de la volan ca să poată urca Fiara.

Normal că la ea a mers din prima! La mine nu se putea pentru că încercam să bag cheile de la casă în contactul maşinii. Cum draq să pornească?

Zic mersi că neuronul n-a mai insistat, altfel o porneam acu’ numai cu şurubelniţa.

PS La fel ca aici şi aici, nici de data asta n-am purtat ochelarii… sigur îi de la căldură!

Nu c-aş fi fost plecat cine ştie unde, atât doar că n-avusai timp nici să fac o slujbă de primenire a blogului( adicătelea un h’update de blogroll şi alte h’alea).Mno, până una alta, cică au fost alegeri. Alegeri d-alea cu voturi! În afară de faptul că plecară “ai lor” şi veniră “ai lor”, sunt uimit să văd că anume partid “pipididi” iese cu f’o zece procente(o fi de vină canicula?). Nu discutăm politichie pe blog, dar mie îmi dă cu virgulă chestia asta. Cre’că noi ca naţie ne tâmpim tot mai mult pe zi ce trece. Mă rog, îmi place să dau vina pe căldură în treaba asta, deşi a manipula o masă(de oameni, nu d-aia de lemn) a început să devină din ce în ce mai uşor.

Eh, să mă-ntorc la h’odoarele mele jidăneşti şi să vă spun că ieri, al meu niepot neuronal a făcut taman un an. Să-mi trăiască şi să fie sănătos.

Acu’ vă las pe voi să spuneţi ce cadou mi-a trecut mie prin sinapsele proprii şi personale să-i iau. În orice caz, mâine bag pozNa pe blog!

Orşcum, ieri am avut o dilemă. Acu’ f’o câţiva ani, anume la nunta sor-mii, al meu cumnat a  fost nevoit să cotizeze c-o sticlă de vin vechi(din cauză că i-am şterpelit mireasa). Care vin vechi s-a învechit şi mai tare o dată cu trecere unor număr de ani. Acu’ sticla aia a ajuns la vreo 20(douăzeci da?) primăveri tomnatice. La momentul respectiv, am promis că acea sticlă de vin se va desface la botezul nepotului. Ceea ce n-am făcut, pentru că jidanul din mine n-a putut să conceapă să împartă o sticlă de vin la vreo 30 de inşi însetaţi ca după o plimbare prin Sahara la ceas de amiază. Prin urmare am amânat golirea sticloanţei pricinoase până la o dată nedeterminată. Şi totuşi, aseară nu m-am îndurat să iau sticla după mine.

De băut, n-am s-o beau singur pentru că am promis c-o golesc împreună cu al meu cumnat.

Dilema rămâne. S-o iau la următoare reuniune de familie?

Aia e!

Am ajuns acasă, m-am dezechipat şi-am tras un duş, mi-am luat echipamentul de scandal şi am intrat în bucătărie. Stupoare nene. N-aveam nici cartofi, nici iaurt, nici roşii şi bineînţeles nici ciuperci. Mdea, îmbracă-te şi du-te la billa mo!

M-am dezbrăcat de ţinuta scandaloasă de casă, m-am îmbrăcat în ceva de ieşit în lume şi am tăiat-o la supermarşeu. Am luat cartofi, roşii si ciuperci (ar fi trebuit să iau de prima dată) şi am plecat acasă, unde m-am schimbat iar de haine.

M-am apucat de bucătăreală, dar mi-am dat seama că nu mai am tiutiun şi nu luasem iaurt. Mo, îmi venea să iau Neuronul şi să-l culc!

Bine că m-a sunat Doamna: ia şi tu umbrela şi vino să mă iei din parcare, că plouă în draci şi n-ai binevoit să laşi o umbrelă în portbagaj!

Aşa că dezechiparea şi echiparea. Mi-am luat Doamna şi mi-am luat şi tiutiun!

Am uitat să iau iaurt. Na!

Mno, ziceţi şi voi!

Hai v-am pupat! Mai e o ţâră şi vine uichendul!

-Dacă-i baiu’ aşa mare, atunci vorbă să fie că vin!

-’aide vino, că ai şi bere la rece de glojgăit cu al tău cumnat!Apoi când sorela îmi zice că-i bere la rece şi mai ales că e vorba de calculatoare şi reţele cu fire sau fără fire, io am zbor întins ca cioroiu’ ouat lângă aeroport. Mai ales că îmi văz şi niepotul neuronal.

No, ajung la ei şi îmi pun mâinile în cap. Se vede treaba că ăst niepot al meu de aproape 10 luni o să se facă injiner ceva. Altfel nu văd afinitatea lui pentru cabluri şi mai ales pentru ordinea pe care o face prin ele. Ca un injiner matur şi absolvent de Politehnică  le aranjează. Şi mă apuc să mufez şi să cuplez ce era deranjat.

-Auzi, să nu mai pui routerul ăla vechi!

-Da’ ce-are, că nu-i ars încă şi mai duce ceva timp!

-Îţi vine cumnatu’ acum cu altul nou şi wireless, că mi-am luat ceva telefon diştept!

A venit cumnatul cu scula cea nouă, am instalat jucăria şi i-am făcut ceva teste să fie totul în ordine. Măcar până plec eu să stea toate firele şi mufele la locul lor.

După ce-am terminat de făcut manţocăriile astea, m-am pus la ceva berule cu al meu cumnat. Din vorbă-n bere, îi pun întrebarea de baraj:

-Da’ ce-ţi veni să-şi ieie sorela tilifon diştept?

-Înseamna că nu ştii cum bea niepotu’-tău ceaiul!

-Adică?

-Se ia telefon cu taste cauciucate, se introduce de două-trei ori în cana plină cu ceiuţ, după care se suge bine-bine de  lichid!

-Ahaa!

De aici am tras concluzia că noi, ăştia mai bătrâiori o ţâră, nu mai ştim cum se bea şi cum se face ceaiul!

Adevărul e că ceaiul tre’ să aive gust de ceva condensatori, taste, difuzor şi musai măcar un microprocesor. De altfel, d-aia suntem în epoca vitezei!

Hai v-am pupat!

Mno, deunăzi m-am aflat în mare preumblare prin oraşul din care se dă ora exactă (da Gropare, de la mine din oraş se dă ora exactă!) şi-am zis să trec o tură pe la a mea soră. Care deţine în dotare mare cumnat al meu pescătoresc (Robertino, să ştii că sor-mea nu-i a ta, tu eşti al ei!) şi la care io ţin foarte tare. Mult ţin la el din cauză că îi şi el sub pantof de Doamna Sor-mea.

Mă, nu ştiu cum să vă spun, dar al meu cumnat a fost plecat la pescuit exact atunci când am zis şi io să văd ce mai e pe la ei prin cartier (ce-a prins, e altă poveste mincinoasă).

Cum spuneam, am ajuns în cartierul ţinător de nepot neuronal şî-am parcat torţionara Ţestoasă în faţa blocului lor. Moo lume, vă jur că nepotu’ Eduard  Primul din Neam parcă a ştiut că i-a venit unchiul în vizită cu mâna goală! I se auzeau plămânii urlători din străfundul corzilor vocale că până şi clopotele de la biserica orto-cato-advento-greco-budo-musulmano de lângă casa cumnătărească au părut sonerii ale telefonului meu când îi pe silent.

Ehh, dacă am auzit asemenea plămâni am concluzionat că niepotu-meu o să fie mare campion la snorkeling când o creşte mare. Că d-asta îl tot bat la cap pe al meu cumnat să-l scoatem p-ăsta mic la soare, plajă şi pescuit cât mai curând. Să se înveţe cu apa, peştele şi râma de mic copchil. Cu restul l-oi învăţa io când şi-o vede râma în ac aşa cum trebe!

Hai v-am pupat mo!

Ar mai fi de lucru la temă, la link-uri şî alte mărunţişuri d-astea. Zilele astea definitivez ce am în cap.

Până atunci însă vreau să transmit pe cale orală multă sănătate unui cretin, şofer de Matiz. Ăsta voia să-şi introducă faţa maşinii lui în fundul prea sexos al Ţestoasei mele. A trebuit să-i explic cretianului că maşina mea are din fabrică închise toate porturile şi sloturile tocmai pentru a mă proteja de bizoni ca el. Că aşa scrie în manualul de folosire al maşinii(ăsta l-am citit, nu ca pe celălalt). În cazul în care vrei să “input new device” tre’ să ceri acceptul administratorului mo.  Iar eu în calitatea mea de administrator de Ţestoasă nu pot să accept orice device asiatic. Claro!

În fine, să lăsăm cocalarus bizonicus în starea lor naturală şi să ne delectăm cu ceva muzichie pentru a ne recupera starea zen.

http://www.youtube.com/watch?v=xYW6UasZ5qc

S-aveţi o zi cel puţin extraordinară!

«CAPITALISM TRADIŢIONAL
Ai două vaci. Vinzi una şi cumperi un taur. Cireada se înmulţeşte, iar economia prosperă. Le vinzi şi ieşi la pensie cu câştigul.
CAPITALISM CORPORATIST (TIP ENRON)
Ai două vaci. Vinzi trei dintre ele companiei tale listate public, folosind scrisori de credit deschise de cumnatul tău la bancă, apoi execuţi un schimb datorie/creanţă cu o ofertă generală asociată, astfel încât recapeţi cele patru vaci, cu o scutire de taxe pentru cinci vaci. Drepturile asupra celor şase vaci sunt transferate, printr-un intermediar, către o companie din Insulele Cayman, deţinută în secret de acţionarul majoritar, care revinde companiei tale drepturile pentru toate cele şapte vaci. Conform raportului anual, compania deţine opt vaci, cu opţiune pentru încă una. Vinzi o vacă pentru a cumpăra un preşedinte al SUA, ceea ce te lasă cu nouă vaci. Nu se furnizează nici o foaie de bilanţ împreună cu comunicatul. Publicul înghite.
COMPANIE AMERICANĂ
Ai două vaci. Vinzi una şi forţezi pe cealaltă să producă lapte pentru patru. Eşti surprins când vaca moare.
COMPANIE FRANCEZĂ
Ai două vaci. Faci grevă pentru că doreşti să ai trei vaci.
COMPANIE JAPONEZĂ
Ai două vaci. Le reproiectezi astfel încât să fie de zece ori mai mici decât vaca obişnuită şi să producă de douăzeci de ori mai mult lapte. Apoi creezi imagini animate inteligente ale vacii, numite Cowkemon şi le promovezi la scară globală.
COMPANIE GERMANĂ
Ai două vaci. Le reproiectezi astfel încât să trăiască 100 de ani, să mănânce o dată pe lună şi să se mulgă singure.
COMPANIE BRITANICĂ
Ai două vaci. Amândouă sunt nebune.
COMPANIE ITALIANĂ
Ai două vaci, dar nu ştii unde sunt. Pleci în pauza de prânz.
COMPANIE RUSEASCĂ
Ai două vaci. Le numeri şi afli că ai 5 vaci. Le numeri din nou şi afli că ai 42 de vaci. Le numeri din nou şi afli că ai 12 vaci. Te opreşti din numărat vaci şi deschizi altă sticlă de vodcă.
COMPANIE ELVEŢIANĂ
Ai 5000 de vaci, dintre care nici una nu-ţi aparţine. Facturezi celorlalţi cheltuieli de depozitare.
COMPANIE INDIANĂ
Ai două vaci. Te închini la ele.
COMPANIE CHINEZĂ
Ai două vaci. Ai 300 de oameni care le mulg. Declari şomaj zero, productivitate bovină înaltă şi arestezi reporterul care a publicat cifrele. »

Fiind pe secţiunea Fun, la vremea respectivă n-am dat prea mare atenţie, dar azi mi-aş permite o mică completare:

COMPANIE ROMÂNEASCĂ
Ai două vaci. Le vinzi la una din companiile listate mai sus. Compania începe să producă la tine în ţară.
Tu ca român te angajezi la ei ca paznic. Sau vânzător de produse ale companiei care ţi-a cumpărat vacile.
Sau ceri ajutor social şi-ţi plângi de milă.

Poate că românii ar trebui să-şi folosească neuronii şi la ceva constructiv. Zic şi eu.