S-a făcut ora 16, am dat drumul câinilor şi-am spart uşa cooperativei. Am plecat c-o viteză de melc adormit în acvariu. Ca să fac acea economie de paşi necesară tuturor celor care vor să ajungă repede acasă, am decis s-o iau pe scurtătură adicătelea am taiat-o prin Parcul I.O.R.

Acu’, io-s chior din pricină de vedere, dar ieri n-am avut ce face şi căscam ochii la lumea de prin parc. Eh, într-un colţ mai retras, o puştoaică la f’o 17-18 primăveri chiţăia ca un hamster prins în uşa liftului. Bineînţeles că am schimbat traiectoria şi am trecut pe lângă locul cu pricina.

- Nebunaticule, încă o dată! Mai vreau!

Un uom la f’o trei’j'de ani căra palme peste fesele ăsteia mici. Mo, dădea ăsta c-o sete de ziceai că face antrenament pentru volei şi ea chiţăia de numa’ numa’ că mai vrea o “pălmuţă”.

Discret cum mă ştiţi, le-am sugerat să-şi ia o cameră.

Zi faină să aveţi!