Ajung aseară să parchez atelajul cooperativei şi constat cu stupoare c-au apărut iar în peisaj cei cu târgul de “producători locali, haine meid in românia, produse naturale fără euri deci sunt chiar bio şi ecologice, avem numa’ şosete de bumbac natural sută la sută, intrarea este liberă”.

Mno, când vine târgul ăsta în parcare, începem să ne cam înghesuim maşinile. Aşadar trag de volan cu toate forţele de care dispun, chiar şi cu forţa fie cu tine cavalere Jedi, şi găsesc un locşor ferit taman lângă un coş de gunoi. Coş de gunoi de care se sprijinea un agent de pază/badigard/paznic sau cum vreţi voi să-i spuneţi şi care purta o discuţie la telefon cu un interlocutor. Aşa tare se răstea la telefon, c-am avut impresia că persoana cu care discuta se afla în galaxia Pegas, prima pe dreapta pen’că la stânga e interzis. Aşa tare se răstea la telefon!

Având un defect profesional, deşi ştiu că nu-i nici politicos şi nici normal, am tras cu urechea la ce zicea paznicul către omul sau extraterestrul de la capătul celălalt.

Paznicul: Bă, aici s-a lăsat frigu’. Şi bate şi vântu’ ceva de speriat!

E.T.: …

Paznicul: Ce zici? Nu te aud!

E.T.: ….

Paznicul: Nu ştiu bă ce zici! Nu s-nţelege ni’ica. Am şi staţia cu mine şi cre’că face cacofonie cu tilifonul, bată-i dracu’ cu sculele lor. Aşa cacofonie n-am auzit în viaţa mea!

Mi-a căzut bricheta şi deci m-am retras. Probabil şi acum se miră de ce râdeam!

Zi faină!

În cercetare, îl intervievam pe-un badigard cu moacă de “sunt tâmp, da’ n-am ce face”:

- Numele şi prenumele, te rog!

- Xulescu Gheorghe.

- Domiciliul şi toate datele de pe buletin. Trece-le pe  foaia aia de hârtie, după care le citeşti cu voce tare!

Le-a scris omu’ şi mi le-a citit.

- Ia zi ce făceai în data de zz-ll-aaaa!

- Păi am intrat de serviciu la orele 18,00, am preluat tura de la coleg şi mi-am început patrularea în perimetru. Până la orele 23,00 n-am observat nimic suspect în zonă. La orele 23,30 mi-am desfăcut pachetul de acasă şi am început să mânânc. Cred că am terminat după 20 de minute.

-  Eşti sigur?! Şi după ce-ai terminat de mâncat ce-ai mai făcut?

- Păi obosisem de la atâtea ture şi m-am gândit să stau un pic în gheretă. Dar să ştiţi că n-am stat mult, pentru că am auzit un zgomot suspect în zonă şi am plecat să verific.

- Ai observat ceva?

- Nu era nimic în zonă, plus că se hârjoneau câţiva câini pe acolo. Am revenit la gheretă şi mi-am făcut o cafea.

- Foarte bine, scrie în continuare.

-  Păi nu prea mai am ce să scriu şefule, că cre’că am aţipit la un moment dat, da’ să ştiţi că io dorm anşea, iepureşte. M-a trezit colegul care trebuia să mă schimbe la ora 06,00.

- Păi şi colegul tău ce-a zis?

- Scoală cretinule că ţi-au furat şi uşa la gheretă!

Urmările nu cred că e cazul să le mai scriu, cert este că mi-aduc aminte c-am râs cu lacrimi. Auzi la el, doarme iepureşte. Atât de iepureşte că i-au furat uşa la ghereta unde zăcea ca miezul. A, i-au mai furat şi tomfa, telefonul şi caloriferul electric.

Ăsta ar fi unul din cazurile “pumnii mei minte nu are”!

Hai să ne pregătim de uichend. V-am pupat!

]]> https://www.neuronul.eu/de-pe-plantatie.html/feed 11