- Bă, zice el, de când n-am mai fost noi la un pescuit sălbatic în mijlocul sălbăticiei sălbatice? Ah?

- Păi cam de ceva vreme şi timp…

- Bon. Valea acasă, ne întâlnim mâine la 5 în faţa cooperativei. Neuroane, pregăteşti logistică, că ştii mai bine ce trebuie făcut!

Mno, am băgăt viteză ca Bolt şi m-am apucat de strâns echipamentul (3 corturi, 3 saci de dormit, 5 izoprene, mulinete şi lansete pentru spinning, grătar, topor, frânghii, etc-uri d-astea). Am tras o fugă la Morarilor să ne luăm şi ceva momeală. La 5 dis de dimineaţă eram la cooperativă, gata de acţiune şi de drum.

Locaţia: la f’o două’j'de kilometri de Giurgiu, pe Dunăre. Am ajuns acolo pe la 8 şi ceva. Fain locul. Pădurea (mai precis jungla) în spate şi Dunărea în faţă.

Ne-am apucat de întins jucăriile prinzătoare de peştiuci şi-am aşteptat crapii şi somnii cei mari cu ochii cât pumnul meu.

Acu’, al meu prekin şi coleg de cooperativă s-a dus să se dea cu spinning-ul pe malul Dunării, mai ales că era prima oară când manevra aşa ceva căci el e undiţar de-un veac. După vreo 2 ore s-a întors spăşit cu 2 mârliţe cât pixul. Le-am eliberat. Am plecat şi io. M-am întors precum Napoleon din Rusia.

Mo, în tot timpul ăsta, nişte nemernici de avaţi ne-au făcut spectacolul zilei. Io n-am văzut aşa salturi de când ştiu să leg guta de ac.

La vreo 15 metri de mal, în mijlocul unor anafoare, un avat de vreo 50-60 de centimetri s-a apucat să demonstreze ce înseamnă o coregrafie piscicolă. Întoarceri la cel puțin 540 de grade, salturi duble urmate de linii acrobatice spre înainte și înapoi. În dreapta acestui avat, un altul s-a apucat de salturi în echer şi sărituri Tsukahara, toate făcute în ciuda celor 3 băbălăi care se uitau la ei de pe mal. Termina unul, se apuca altul. Buei…

Într-un final vă pot spune c-am şi capturat cu lanseta proprie şi personală un somotei la un kil juma’ (şi ăsta eliberat). Dar spectacolul oferit de peştii ăia au făcut ca toată aventura asta să aibă un gust deosebit, cu toate că ne-am întors cu mâna plină de aer.

Aia e!

Săptămână faină!

- Sf. Ap. Andronic şi soţia sa, Iunia; Sf. Cuv. Nectarie şi Teofan (Dezlegare la peşte); Sf. Mc. Heraclie şi Pavel din Noviodunum- Isaccea;

Hmmmm…Isaccea şi dezlegare la peşte. Da’ e o vreme afar’ de nu-ţi arde nici de pescuială şi nici de muncă.

Hai s-o dăm pe muzichie, zic!

Zi faină!

Să dezvolt.

Mno, sâmbătă dis-de-dimineaţă pe la 6 jumate trecute fix, am sărit în costumul spaţial de pescuit (adicătelea şort, tricou, ochelari de soare, pălărie din păr de cangur şi rucsac) şi-am zburat tare-tare către Morarilor să-mi cumpăr momeală. Până la momeală, a trebuit să dau o tură şi pe la cooperativă ca să lămuresc nişte chestiuni de scârbici, dar astea-s amănunte.

Boon. Luai momeală, luai şi ceva udătură pentru hidratare (se ştie că dacă nu te hidratezi conform cu normele în vigoare, dai în d-alea medicale şi nu e de bine), sculele sunt pregătite, prekinul Jean Mustăciosu e pe drum, deci hai la pescuială.

Ehh, ne-am stabilit punctul de lucru ezact pe canalul care desparte “insula pescarilor” de parcul propriu-zis. Da’ nu ştiu cum drac se face că pe canalul ăsta n-a fost peşte. Sau o fi fost, dar n-a trecut pe la acele noastre.

Am prins exact 4 peştişori. Cu peştişorii ăştia nu săturai nici măcar o pisică vagaboandă. Mici, mo, mici rău!

Prekinul Jean a zis că peştii ăia nu era în stare să mişte un cântar de bijutier, iar io am fost de acord cu el. Da’ las’ că se duce ea perioada asta de prohibiţie şi să vezi atunci capturi.

Aia e. Ne-au dat umilinţă!

PS Nici un animal de peşte n-a fost ucis în escapada asta. Le-am dat libertate!

PSS Sunt bronzat numai pe partea stângă, pen’că de acolo venea soarele. Asta e!

Da’  mă bombardează cu emailuri în fiecare zi.

Nu dau tot mesajul, că-i lung şi plictisitor. Ete începutul:

<<<BABE… i guess your not getting any of my email huh? ive been
tryign to email u so many times but this dam laptop is such a piece of
garbage and keeps freezing.. anyways how u been?

In case u dont know who this is its ME Adriana.. we used to chat a bit on facebook and then
I think u deleted me haha.. anyways guess what… I got 2 things to
tell u.. both good news.. 1) im single now.. yup me and my bf broke up
about 3 months ago… and 2) guess where im moving? RIGHT EFFING NEAR
U.. lol… ur actually the only person im gonna know there.. >>>

Mesajul are aproximativ 2000 de cuvinte, de unde rezultă că trebe ceva vreme să-l scrii. Când mama dracu’ mai muncesc ăştia?! Bleah…

În altă ordine de idei, azi e vineri. După program mă apuc să fac o revizie scurtă în sculele de pescuială pentru că mâine am zi de relax pe insula pescarilor din parcul “fost I.O.R.” actual “A.I.Cuza”. Io şi cu prekinul Jean Mustăciosu’.

S-auzim de bine!

- Domnule Cumnat, şurubăresc prin cooperativă niscaiva plăci video recuperate. Văd că merg ok, deci gheşefet scrie pe ele!

- Deci n-ai să crezi!

- Eşti pescar, logica îmi transmite că nu tre’ să halesc ca un somn tot ce-mi zici tu! De altfel, nici tu nu haleşti tot ce-ţi livrez io, deci suntem chit. Dar dezvoltă, nu te lăsa împiedicat de aceste mici chestiuni…

- Ştii că io mi-am luat mai multe libere. Şi zilele trecute m-am repezit spre o pescuială!

- Mda, mi-ai răsucit cuţitul, mi-ai spus că o să te pescuieşti!

- Nu te agita, că n-am avut capturi istorice. Cu toate că ştii că ultima ştiucă avea deschiderea gurii cât portiera maşinii! Mă rog, am fost pe băltoacă şi peştele a mers sau n-a mers, ba chiar am şi aţipit la un moment dat. Dar n-ai să ghiceşti în vecii vecilor ce mi-a ieşit din maşină când am ajuns acasă şi am început să descarc sculele!

- Un şoarec?! Ştii doar că atunci când am fost la “Buli” pe băltoacă mi-a intrat unul în maşină.

- Nu mo! Un şarpe. Am condus cu şarpele în maşină! A ieşit dintr-o pungă cu momeală. Deci bă, un şarpe! Pfuai!

……………..

Hai bine v-am găsit sănătoşi!

<<<Cercetătorii din California au dezvoltat o metodă prin care nivelul de alcool din organism poate fi redus rapid. Primele teste s-au desfăşurat pe cobaii de laborator, dar umbra unei aşa-zise „pastile contra beţiei“ începe să se ridice.

Cercetătorii au redus nivelul de alcool din sângele şoarecilor cu ajutorul unei nanocapsule care conţine enzime deja folosite de organism în metabolism, scrie „Technology Review“. Studiul a fost făcut de profesorul Yunfeng Lu de la UCLA şi de Cheng Ji de la USC (University of Southern California). Şoarecilor injectaţi cu nanocapsula în care erau cele două enzime combinate le-a scăzut nivelul de alcool din sânge mult mai repede decât celor din grupul de control pentru care a fost lăsat doar metabolismul să funcţioneze.

Cele două enzime sunt pe principiul bază vs. acid, una anulează efectul celeilalte. Oxidaza produce peroxid de hidrogen, astfel că a doua intervine şi-l descompune pentru a nu afecta organismul în cauză.

Profesorul Lu crede că acest experiment are un potenţial foarte mare pentru viitor. El consideră că ar putea fi dezvoltat un antidot contra beţiei pe care omul să şi-l administreze oral. Transformarea alcoolului are loc în ficat, de aceea cu această nanocapsulă cercetătorul spune că ar fi ca şi cum omul ar avea la dispoziţie milioane de celule hepatice care lucrează doar pentru a consuma alcoolul.

Enzimele sunt proteine fără de care celulele vii nu pot realiza reacţii complexe într-un timp scurt, la temperatura mediului înconjurător. Ele sunt substanţe care catalizează reacţiile biochimice din organism, având un rol esenţial în biosinteza şi degradarea substanţelor din materia vie, întâlnindu-se în toate organismele animale, vegetale şi în microorganisme. Fără enzime, procesele biochimice s-ar desfăşura cu viteze foarte mici.>>>

[Sursa articolului]

Dar eu acum sunt nelămurit. Tare nelămurit! Cum rămâne cu mahmureala de după beţie? Că aici nu scrie nimic.

Şi nu ma refer la acea mahmureală pe care o au majoritatea după ce-au petrecut în cluburi,baruri,etc. Mă refer la mahmureala pe care o am eu atunci când sunt la o partidă de pescuit.

Hai să vă descriu!
Totul începe în momentul în care termini de halit grătarul, care grătar e compus din f’o 5-6 sticle de bere. Asta din cauză că nu-ţi permiţi să pierzi din vedere lansetele, bambinele şi clopoţeii stând cu ochii în grătar. Mno, terminând cu grătarul, te apuci şi tu ca omul să bei un şpriţ cu prietenii cu care ai venit la pescuială. Vine noaptea, peştele trage sau nu, vinul s-a băut aşa că te bagi să tragi un pui de somn. Ehh, acu’ e durerea mare. În momentul în care păşeşti pe calea visurilor, îl auzi pe unul din prieteni:

- Trage băhhhh! ‘ai repede că nu pot singur!

Şi sari din mrejele somnului cu gândul să ajuţi omul aflat la greu. Numa’ că uiţi cantităţile de alcool îngurgitate şi ai un mare întuneric în toate cutiile de viteză aferente creierului tău.

Ştiţi zgomotul ăla de fier pe fier atunci când nu intră o maşină în viteză? Cam aşa e şi la mine în cap! Şi doare. Şi te învârţi ca ameţitul căutând minciogul pe care de fapt îl ai în mână, te împiedici de scaunul lăsat pe malul gârlii cu o seară înainte (cine-a lăsat ăsta în drumul meu? a?), scoţi afară lanseta care nu trebuie şi care nu te încurca cu nimic sau răstorni găleata cu momeală.

Într-un final reuşeşti să scoţi captura din apă, te bucuri alături de prieten (băh ce mare e!) şi te pui să bei o bere, că ţi s-a uscat gura şi ai obosit de la atât efort.

Dar mahmureala tot acolo e! Şi doare, şi întunericul din cap tot nu dispare…

Deci pe când un medicament (cu enzime sau proenzime, acizi şi baze,  nu contează!) contra mahmurelii?

 Io-s pescar înrăit. Îs aşa de pescar încât am permise de pescuială începând cu izvoarele Oltului şi terminând cu nisipurile mării. Deci în acte referitoare la pescuială mă pot bate şi cu braconierii funcţionarii din Ministerul Apelor şi Mediului (sau cum o mai fi botezat acum), aşa de multe permise şi hârtii permiţătoare şi doveditoare de putinţă într-ale pescuitului am.

Pe lângă astea, pot spune fără să mă laud că am şi scule de pescuit. Di tăti am, cum ar zice o veche vorbă!

Mă lume, problema e că anu’ ăsta nu fusei la o pescuială adevărată de nici o culoare!

Şi acu’ să vă zic de ce mi-a dat cu virgulă la calcul : n-am o barcă cu motor!

Că d-aia nu plecai io în Deltă anul ăsta!

Prin urmare, pen’că anul pescarului nu-i terminat, dau anunţul ăsta:

PS Nievastă, să ştii că e doar la mişto anunţul (sper să nu citeşti articolul ăsta!).

PSS Nu căutaţi cârcote gramaticale!

PSSS Draceee, abia acum am văzut că Daily Cotcodac şi Probiu şi-au tras “facelift” la site! Am lipsit cam mult din zonă!

Hai s-avem o săptămănă faină, zic!

Zice o vorbă : o poză face cât o mie de cuvinte! Io-s perfect de acord cu asta, aşa că vă las să va delectaţi ochişorii.

Un sfârşit de săptămână liniştit şi răcoros s-aveţi!

Acu’ e musai să ştiţi că io personal halesc peştiuc numai la zile mari, dar dacă şi numai dacă-i conservă în sos tomat sau ceva prăjit. Încă şi atunci mai mult mă pisicesc când mănânc. Mie îmi place să pescuiesc şi atât!

Bălţile din jurul Bucureştiului sunt cu taxă (asta e bine ştiut) iar pe băltoacele astea se întâmplă mai multe chestii: ori te nimereşti cu vreun pescar manelist lângă tine şi îţi piere cheful de muiat pluta-n apă, ori e atât de aglomerat că îţi vine să pleci acasă. Peşte se prinde de obicei, dar mi s-a cam luat să dau banii, să prind zece kilograme de peştiuc şi să plec acasă cu ultima melodie chelălăială a lui Salam în cap.

Şi atunci am zis aşa: atât timp cât am un permis de pescuit în regulă nu mai calc pe baltă privată decât dacă plăteşte altul!

Acu’, lăsând la o parte faptul că a plouat cât pentru două ţări, nu mă pot apropia de pescuială pentru că-i prohibiţie până pe 13 iunie. Abia atunci pot scoate sculele de la naftalină şi mă pot destrăbăla în linişte pe malul Dunării.

Mă rog, vorbind şi tastând toate chestiile astea în discuţia cu Spanac, mă întreabă de când e prohibiţie la pescuit, că doar nu suntem în America să punem prohibiţie pe alcool!

De-aci trăsai concluzia că o pescuială cu Spanac o să fie în jenul: ce e bambina şi de ce pui clopoţel pe lansetă seara?

PS Mi-a zis dup-aia că abia se trezise şi că era încă chiaun de somn! Îs curios ce-o ieşi cu omul ăsta pe malul Dunării.

Să vă dezvolt întâmplarea!

Cam tot în timpul ăsta, am decis să tragem o fugă la Deltă, eu şi colegii din trupa de elefănţei. Am plecat tot pe grabă, tot fără să ne gândim măcar la o previziune meteo. Am mers pe logica de fier: nu prindem peşte nu-i bai, măcar luăm o gură de aer şi ne dăm cu cădiţa pe canale.

Uăi, până să dăm bărcuţa la apă, am făcut provizia de bere şi am şi testat o cutie. Testarea s-a făcut în scopul de a verifica vechimea şi tăria lichidului din cutie. Ne-am urcat în cădiţă şi i-am dat gaz motorului.

Totul a fost bine până la a treia cutie de bere. Căci în momentul în care am desfăcut-o, s-a pornit vere un vânt şi au început să se formeze nişte valuri de ziceai că eşti în Hawaii la un mic surfing. Când am dus cutia la gură, al nost’ şofer de barcă s-a gândit să dea peste mama lu’ valul, de mi-a sărit juma’ de cutie pe faţă. Faţa mea şi faţa lor. Blasfemie curată.

Mă rog, cam în felul ăsta a decurs drumul până la intrarea pe Canalul Litcov, unde s-au mai liniştit lucrurile şi valurile. Şi fundurile noastre au zis mersi că nu mai sunt valuri. Ţopăiam pe banchete de ziceai că suntem la o “Hava nagila” în mijloc de nuntă. După ce-am ajuns la locul de campare, Neuronul s-a apucat de organizare (ca de obicei). Am pus cortul pentru dormit elefănţeii (cu izoprene şi saci de dormit), am pus cortul pentru bagaje şi scule, am adunat lemne de foc, am făcut şi vatra pentru foc. Apoi mi-am pus şi eu lansetele în apă.

Când am terminat cu lansetele, s-a schimbat vântul şi a pornit să bată în spume şi aici. Şi a bătut până s-a pornit ploaia, moment în care am decis să ne retragem în cort, pentru că oricum se înserase, apa era agitată şi nici gând să mai vedem vreo trăsătură de peştiuc.

Bun. Ne-am fi băgat noi în cort, numa’ că nu mai aveam cort. Din grabă, am uitat să bat cuiele de ancorare. Treaba e că nu era cortul. După frecuşul jen, am scos bagajele din cortul cel mic, iar eu am făcut planton lângă lansete până dimineaţa. Şi ud şi cu gândul că tre’ să cumpăr cort de trei persoane, dublu şi dotat cu saci de dormit şi izoprene. Praf în buzunarul meu ca-n Sahara la mijloc de zi.

A trecut noaptea şi-a venit dimineaţa. Eu ud ca toţi maratoniştii la linia de sosire. Şi la crăcănatul de zi, m-am uitat în locul unde era cortul ăl mare. Era juma’ copac prăvalit acolo. Oricum, am găsit şi cortul. Era la f’o sută de metri de noi.  Uitasem de fapt să închid fermoarul de la intrare. Fiind tip iglu, s-a umflat şi-a zburat. Bine c-a zburat, altfel exista posibilitatea să nu vă mai plictisesc io p-acilişa!

Hai v-am pupat şi să aveţi un început de săptămână extra de excelent!