Am răspuns. Şi mi-a picat falca. Mă suna “…dzidzi de la Mehedinţi” în legătură cu ceva grâu. Mai precis, voia şi el un “căpău di grâu”- care cunoaşte ce-i ăla, să-mi spună şi mie- , că ştie din sursă sigură că io am şi pot să-i vând. L-am lămurit că io sunt doar moşier cu numele şi nicicum fermier şi prin urmare n-am grâu. Nici pentru el şi nici pentru mine. S-a scuzat omu’ şi ne-am despărţit apelurile telefonice în mod prietenesc.

Partea proastă e că în timpul ăsta mi-au fugit toate nudistele şi mi-a dispărut şi dreptul de proprietate asupra plajei.

PS Nievastă, tu să ştii că de fapt io visam la ceva calculatoare dezbrăcate dezmembrate, dar m-a luat valul mării scrisului şi din cauza asta am scris despre nudiste  între op’şe şi două’j'de ani încât numai sultanul Baiazid mai putea deţine aşa ceva.

Hm, ce-ar fi dacă mi-aş muta “patul ăsta de stat pe plajă” hăt mai departe, spre apă. Dacă aud marea, s-o şi simt! Hai că-i bună ideea.

Mă mobilizez din punct de vedere fizic şi trag şezătoarea asta până la apă. Nasol cu umbrela, dar nu-i belea mare. Pot să stau şi fără ea ceva timp. Încă nu arde soarele prea rău. Mă întind şi mai bag nişte bere. Destul de rece apa,  parcă n-aş sta prea mult cu piciorul în ea.

Ce naiba?! Se aude soneria telefonului din dotarea proprie şi personală. Dar e sunetul de la ceasul deşteptător!

Ceeee? Nu-s la mare?!

Draceee, am vărsat sticla de apă pe jos, d-aia simţeam eu ceva rece la talpă!

- Neuroane, ţi-am spus că atunci când dormi picioarele tre’ să stea în pat, nu să le împrăştii prin toată casa! Poftim de şterge pe jos acu’!

M-am conformat sfatului dojenitor primit de la Doamna mea!