• aşteptăm pe alţii să ne scoată din rahatul în care am intrat singuri şi neobligaţi, c-aşa-i românul;
• ne plângem că ne omoară viscolul/ninsoarea dar am uitat că am vândut parazăpezile la fier vechi, am tăiat perdelele de protecţie (nu trecuseră şase luni de la revoluţie, vă garantez) să le băgăm pe foc. C-aşa-i românul;
• ne dăm cu capul de pereţi când vin apele peste noi, uitând că ne-am făcut alei betonate din dalele canalelor proiectate printre altele să ne protejeze de inundaţii;
• ridicăm pumnul spre soare când e secetă, dar uitam că am furat pompele de apă pe care ar fi trebuit să le folosim la irigat, c-aşa-i românul;

• ne dăm cu fundul de pământ că nu ne sunt mărite salariile şi pensiile, dar uităm că nu mai producem nimic ca popor. Pentru că e mai bine să iei 500 de roni la umbră, decât 1000 de roni la soare. C-aşa-i românul;

În fine, cred că mai sunt destule de spus. Măcar le spun. C-aşa-i românul.

Hai v-am pupat!