Mno, am ajuns la locaţie şi mi-am primit sarcina: lăcuit un dulap de haine. Cam vechiuţ obiectul cu pricina, dar rezistent şi de folos la casa omului.

 Boon.

Lac pentru lemn este? Pensulă avem?

Avem din toate! Lacul e d-ăla alchidic… ce-o mai fi şi aia!

Pe cai, căci se filmează!

Şi m-am apucat să dau cu pensuloaia şi-n sus şi-n jus, şi pe la stânga dar şi pe la dreapta, ce să mai, treabă şi meserie de vopsitor şi alta nu. Am terminat cam după o oră şi ceva.

Problema a apărut după ce am ajuns acasă. Mo lume, eram fumat rău! Aveam nişte sentimente anşea, cam cum le am după vreo 6-7 bericioace. Dar nu faptul că eram un pic ameţit m-a deranjat. M-a deranjat seria de f’o 43 de strănuturi consecutive. Am făcut febră musculară! Ce mă-sa o fi fost în lacul ăla nu ştiu, dar nu mai vreau să strănut în halul ăla!

Hmmm, azi avem de tras o mână de lavabil. Să te ţii picturi rupestre dacă mă apucă “hapciuul” când sunt cu trafaletul în mână!

‘ai s-aveţi o zi faină!

Activitatea mea se desfăsoară în felul următor:

- vin la cooperativă, rezolv ce hârtii pot/cum pot/ pe unde pot;

- trag pe mine o zdreanţă de salopetă, ajut cum pot meseriaşul care se ocupă cu demolatul/ renovatul cooperativei;

- sună telefonul, arunc salopeta de pe mine, fug să rezolv diversele solicitate prin telefon;

- termin cu diversele, revin în cooperativă, îmi îmbrac ţinuta de scandal şi dau mâini de ajutor pe unde se cer; cam atât.

La sfârşitul programului uit salopeta pe mine, plec spre casă şi mă mir de privirile pe care mi le aruncă nişte unii pe stradă. Normal, pe sub salopetă se vede sacoul şi cămaşa iar elementul din interiorul salopetei discută la telefon despre contracte de muncă.

‘ai s-aveţi o zi excelentă!