Ajung acolo şi-mi zice o don’şorică să semnez de garanţie.

Hopa.

Poi io mai am şi actele de la vechea pereche (de fapt era perechea de-o aveam pe bârnă în momentul în care discutam cu duduiţa- o dulcică şi-o suavă, între noi fie vorba), vin mâine să îi las pentru reparat. Da’ să vopsiţi bine ramele de data asta, c-a intrat rugina-n tablă mai ceva ca la Dacie.

Concluzie: e bine să păstrezi neşte chitanţe şi garanţii şi acte d-astea!

Zi faină s-avem!