Mno, când te apuci de mutat diverse se-ntâmplă că te loveşti şi de toate firele şi firuleţele şi cablurile pe care te-ai chinuit ore în şir să le ascunzi. Da’ acum, pentru că dai la o parte nuş ce cub şi pui în loc o chestie cu trei sertare, e musai să vezi cum ascunzi cablurile.

Am rezolvat toate cablurile, mai puţin cel de internet. Cablul ăla de net se înfige în fundul unui router, router ce nu mai putea fi ascuns pe nicăieri.

Bon. Atunci luăm scula şi o ducem la intrarea în casă, lângă obiectul ăla ce-ţi contorizează consumul de curent electric. Dacă tot îl pun acolo, rezolv din start problema cablului de net lung cât o zi de post şi mai rezolv şi problema prizei.

Numa’ că nu fu chiar aşa. Rezolvai parţial problemele. Adicătelea făcui cum dracu’ făcui şi routerul porneşte numa’ dacă sună cineva la sonerie, c-altfel nu se închide circuitul. Şi la mine sună soneria cam o dată pe lună dar şi atunci dacă am noroc.

D-aia zic, treabă organizată, ce să mai!

Las’ că-i dau de cap azi.

- a căzut uindouzu’ lu’ peşte;

- au bubuit siguranţele din birou;

- cafeaua a dat în foc pen’că eram ocupat cu tabloul de siguranţe;

- routerul nu vrea să aloce decât un ip, dar şi ăla numai pe bomba de laptop fabricaţie ’97-’98;

Ufff!

Mno, declar sus şi tare c-o să bag o distribuţie Linux. Mi s-a luat de ferestre!

Mă încălzeşte însă faptul că azi e vineri.

‘ai s-aveţi un uichend strălucitor!

-Dacă-i baiu’ aşa mare, atunci vorbă să fie că vin!

-’aide vino, că ai şi bere la rece de glojgăit cu al tău cumnat!Apoi când sorela îmi zice că-i bere la rece şi mai ales că e vorba de calculatoare şi reţele cu fire sau fără fire, io am zbor întins ca cioroiu’ ouat lângă aeroport. Mai ales că îmi văz şi niepotul neuronal.

No, ajung la ei şi îmi pun mâinile în cap. Se vede treaba că ăst niepot al meu de aproape 10 luni o să se facă injiner ceva. Altfel nu văd afinitatea lui pentru cabluri şi mai ales pentru ordinea pe care o face prin ele. Ca un injiner matur şi absolvent de Politehnică  le aranjează. Şi mă apuc să mufez şi să cuplez ce era deranjat.

-Auzi, să nu mai pui routerul ăla vechi!

-Da’ ce-are, că nu-i ars încă şi mai duce ceva timp!

-Îţi vine cumnatu’ acum cu altul nou şi wireless, că mi-am luat ceva telefon diştept!

A venit cumnatul cu scula cea nouă, am instalat jucăria şi i-am făcut ceva teste să fie totul în ordine. Măcar până plec eu să stea toate firele şi mufele la locul lor.

După ce-am terminat de făcut manţocăriile astea, m-am pus la ceva berule cu al meu cumnat. Din vorbă-n bere, îi pun întrebarea de baraj:

-Da’ ce-ţi veni să-şi ieie sorela tilifon diştept?

-Înseamna că nu ştii cum bea niepotu’-tău ceaiul!

-Adică?

-Se ia telefon cu taste cauciucate, se introduce de două-trei ori în cana plină cu ceiuţ, după care se suge bine-bine de  lichid!

-Ahaa!

De aici am tras concluzia că noi, ăştia mai bătrâiori o ţâră, nu mai ştim cum se bea şi cum se face ceaiul!

Adevărul e că ceaiul tre’ să aive gust de ceva condensatori, taste, difuzor şi musai măcar un microprocesor. De altfel, d-aia suntem în epoca vitezei!

Hai v-am pupat!