Mno, acum vreo câteva zile mă apuc de bombănit cu tata despre diverse şurubăreli gospodăristice gen “mai bine lipim cu spumă polistirenul ăla pe casă, că e musai s-o izolăm din cauză de crivăţ, ieşim mai ieftin”. Ehh, discuţia mergea spre “suntem cei mai buni la făcut planuri” când a intervenit mama:

- D-apoi numa’ gura e de voi! Anul trecut v-am rugat să tăiaţi corcoduşul ăla şi voi aţi retezat tocmai mărul!

No, chestia asta a adus jignire maximă. Neuronii masculini ai familiei s-au aprins ca o bobină Tesla. Am strâns rândurile ca Batman cu Robin şi-am dat-o la sfat cu tata:

- Mo, musai să ne apucăm să facem ceva, că ne face mumă-ta de râs pe tot înternetul!
- Facem. Fii atent, ne băgăm să construim ceva cu care s-o zăpăcim pe mama!

- Cu ce poţi tu s-o ameţeşti pe mumă-ta? Aud? Că eu mă chinui de treizeci şi ceva de ani şî tot îmi dă cu virgulă!

- Ştiu! Facem un şemineu în casă! Nu poate fi mai greu de făcut ca un grătar d-ăla zidit!

- Apoi facem!

Ideea cu şemineul e veche la mine în familie. E veche de când se dădea serialul Dallas pe timpul lui Ceauşescu. Şi de ce să mint, îmi place să ma uit la buştenii arzând mocnit. Mai ales într-o seară de iarnă crâncenă, bând un pahar de zaibăr şi ronţăind nişte nuci coapte şi bine date prin sare (ha, asta a sunat chiar romantic).

Bun. Intru pe ţeavă, dau pe goagăl o căutare de proiecte pentru seminee. La prima schiţă, era totul bine descris şi cu toţi paşii numai că nu avea dimensiunile. La a doua schiţă nu era inclus coşul de fum (ăsta era fain, da’ făcem din living un fel de iurtă tătărească sau un cort indian şi asta sigur n-ar fi încântat-o pe mama).

Îl iau pe tata într-o parte şi-i zic:

- Tac-tu’le, e deranj. Îmi dă cu virgulă! Plus de asta, cică tre’ să aibă şi fumuri, că nu merge cum am făcut noi la grătar!

- Apoi tu ai fost cu ideea, tu o scoţi la capăt de sfoară! Că dacă i-ai băgat ideea în cap lu’ maică-ta, n-o scoţi din ale ei nici cu restart!

Aşa-mi place de el când m-ajută în conflicte d-astea, de numa’ numa’!

Drept urmare am apelat la ce ştiu io cel mai bine: goagăl.

Şi-am butonat. Şi m-am benoclat mai ceva ca un melc la tava-ncinsă!

Mno, luni am găsit un site: http://www.seminee-fedo.ro . Vere, aci văzui că au şi dimensiuni date. Chiar şi greutăţi!

E de bine. L-am sunat pe tata şi i-am zis: găsâi semineu, numai că nu-l mai construim noi ci-l cumpărăm! Nu de alta, dar dacă-l facem noi o să ne iasă un fel de vatră pentru foc de tabară.

Eu mi-am ales unul cu geamuri. Acum stau şi mă gândesc ce-o însemna post-combustie în lumea lor? Că termenul ăsta mi-e cunoscut doar la avioane…

[Sursa foto]

PS Tac-tu’le nu râde, că uite ce ne-ar fi ieşit nouă!