Io când sun, trebuie să mi se răspundă sau să mi se dea ocupat, căci altfel  înţeleg că nu vrei să vorbeşti cu mine, deşi nu ţi-am făcut ni’ica. Persoana pe care am sunat-o mi-a răspuns şi mi-a confirmat că prestează activitate la frizerie, prin urmare pot veni să-mi raşchetez bruma de păr ce mi-a rămas pe cap după ce m-am nenorocit căsătorit (tu nievastă, nu băga de seama vorbele mele de aici).

Booon. Logic, normal şi firesc este faptul că n-am putut ajunge să mi se frizerescă freza decât după ora la care termin io de prestat serviciul pe plantaţie. Am sosit în locaţie şi mi-am aşezat părtile moi pe-un scăunel, aşteptând să-mi vină rândul. Trebuie să aflaţi că io-mi tund pletele la această frizerie de f’o 3 ani, la aceiaşi frizeriţă, care-i o tanti super faină precum şi de gaşcă avănd în vedere vârsta de pensionare pe care o are. 

Mno, mi-a venit rândul şi mi-am mutat fizicul pe scaunul frizeresc. A băgat tanti maşina în priză şi a început să raşheteze pleata întru slava cheliei care începe să-şi facă simţită prezenţa şi la mine.

Până aici nimic deosebit, mai ales că e normal să se întâmple aşa ceva când te tunzi. Corect?

Anormalitatea a venit în momentul în care s-a oprit curentul în toată frizeria, iar io eram tuns abia spre jumate… Deci mo, cât ghinion poţi să ai? Ah? Din foarfecă a vrut să mă ia, dar era cam întuneric şi n-a vrut să rişte o freză jen “nea prodigy”, aşa că am tras o juma de oră de somn. Avantaj io, că dacă-mi dai un punct de sprijin dorm şi-n picioare.

Eh, a venit şi corentul şi tanti a reuşit să-şi ducă lucrarea până la capăt (de fapt nu până la căpăt, căci nu voiam zero). Bine că totuşi renelu’/enelu’/venelu’/cocteilu’ a dat drumul curentului să curgă, altfel…

Aia e. Nici mie nu-mi vine să cred ce ţi-e cu ghinioanele astea!

PS Hmmm, am observat că-n semilumina aia obscură ca-n camera pentru developat fotografii parcă am mai mult păr pe cap…

Să dezvolt.

Mno, sâmbătă dis-de-dimineaţă pe la 6 jumate trecute fix, am sărit în costumul spaţial de pescuit (adicătelea şort, tricou, ochelari de soare, pălărie din păr de cangur şi rucsac) şi-am zburat tare-tare către Morarilor să-mi cumpăr momeală. Până la momeală, a trebuit să dau o tură şi pe la cooperativă ca să lămuresc nişte chestiuni de scârbici, dar astea-s amănunte.

Boon. Luai momeală, luai şi ceva udătură pentru hidratare (se ştie că dacă nu te hidratezi conform cu normele în vigoare, dai în d-alea medicale şi nu e de bine), sculele sunt pregătite, prekinul Jean Mustăciosu e pe drum, deci hai la pescuială.

Ehh, ne-am stabilit punctul de lucru ezact pe canalul care desparte “insula pescarilor” de parcul propriu-zis. Da’ nu ştiu cum drac se face că pe canalul ăsta n-a fost peşte. Sau o fi fost, dar n-a trecut pe la acele noastre.

Am prins exact 4 peştişori. Cu peştişorii ăştia nu săturai nici măcar o pisică vagaboandă. Mici, mo, mici rău!

Prekinul Jean a zis că peştii ăia nu era în stare să mişte un cântar de bijutier, iar io am fost de acord cu el. Da’ las’ că se duce ea perioada asta de prohibiţie şi să vezi atunci capturi.

Aia e. Ne-au dat umilinţă!

PS Nici un animal de peşte n-a fost ucis în escapada asta. Le-am dat libertate!

PSS Sunt bronzat numai pe partea stângă, pen’că de acolo venea soarele. Asta e!

Să revenim pe plaiuri blogheristice cu următoarele:

- UnPorc a revenit cu sapa pe plantaţie – uelcom bac mo!

- Cristina ne explică ce-i aia planificare familială (ar fi bine să se audă peste tot);

- Groparele îmi spune prin intermediul lui Nârţoagă zis Pârţoagă ce să fac atunci când plec prin delegaţii;

- Pinguuina preferată s-a supărat;

- Spanacul franciscan se dă în concursuri – multă baftă mo!

- Tibi continuă seria “Aşa da…aşa nu!” – ‘nu te pună gaia să te opreşti!

Eu azi sunt puturos şi cel puţin somnoros, că d-aia fac rezumat!

V-am pupat!

     Cam aşa decurge treaba şi la peştii cei mari din Romania, pe anunţatelea adică. Probabil că peştii ăia din baltă au învăţat de la peştii noştri cu două picioare ce trebuie sa facă. Şi din cauza asta pică numai plevuşcă.
Altă explicaţie nu cred că există, iar dacă există, savantul care va descoperi cum se anunţă peştii cei mari între ei… ăla va lua un Nobel şi multă bere din partea noastră, a pescarilor.
Uitasem. Referitor la termos am glumit, era gol după primii 5 metri pe gheaţă.

‘ai s-auzim numa’ de bine![slideshow]