Mno, am găsit piesa de mobilier taman la un supermarşeu din cartier, am luat-o acasă şi m-am apucat de bricolat. Sau şurubărit, cum vreţi voi. Într-un final, după f’o două ore de fierăstruit, şoricărit, şurubărit şi potrivit, i-am dat de cap.

A urmat treaba agăţării pe perete. Totul a decurs normal. Acu’, ultima parte a lucrării presupunea umplerea cu spumă poliuretanică (cred că aşa-i zice) a golului dintre perete şi tubul de evacuare al hotei. Am luat un tub de spumă, m-am pus la lumină în sufragerie/cameră de zi/ dormitor, şi-am vrut să înşurubez pistolul ăla de plastic prin care ţâşneşte spuma. N-am apucat să înfiletez decât de două ori. FÂSSSSPRŞŞŞŞTTTTTT. A sărit montura aia cu totul. Numa’ din reflex am pus mâna în faţă, c-altfel aveam chipul spumat. Sau spumant. Chestia e că spuma aia a sărit pe draperie, perdea, gresie. O leacă a ajuns şi pe perete.

Eh, ca un injiner ce sunt, bineînţeles că n-am avut maglavais pentru curăţat spumă. Oricum, al doilea tub a fost cuminte şi-am rezolvat ce aveam de rezolvat.

Fiara mi-a zis atunci pe-un ton calm: îmi iei perdea şi draperie. Şi cum io am ultimul cuvânt în casă iar cuvântul meu e lege, am zis clar şi răspicat : IAU! Şi-am luat…

A doua oară n-o să mai montez capul tubului în casă. Că mi-a fost învăţare de minte!

‘ai s-auzim de bine!