Mno, bunăoară vineri abia aşteptam să vină uichendul. Mi-am făcut planuri să zac, să butonez printre filme, muzici sau fotografii. Şi să dorm. Mdea, ezact asta n-am făcut pen’că sâmbătă m-a trezit Fiara la şase juma’ : Băi, nu ţi-a sunat alarma la telefon! Hai că-i târziu! Ci scoal’ !

După f’o treij’ de secunde de chiauneală, m-am convins şi am convins-o că-i sâmbătă şi că stăm acasă. După care ciuciu somn.

Am pus de cafea şi n-am mai avut stare. La ora 8 (opt) băteam şuşeaua Pantelimon să-mi caut filtru de aer şi polen pentru Ţestoasă. Deja la ora 9 eram introdus sub capota maşinii mai ceva ca un stick în portul usb. Pe la unşpe terminasem tăti ielea: schimb de filtre, curăţări de carcase ale filtrelor, şurubăreli şi curăţenie pe la “motoraşul pas cu pas” şi diverse d-astea. Am urcat în casă şi m-am apucat de bibilit toate filtrele de prin acvariu. Şi nu numai filtrele. Clar îs dependent de şurubărit!

Chestia cea mai tare e că azi dimineaţă nievasta mi-a zis că tre’ să mă duc la psiholog (adică la ea!) să-mi tratez boala. Dar să iau şi maşina, care cică-i prea dependentă de benzină!

Mno, ce po’ să zic când am în casă un psiholog?!