M-am dus. Logic, normal şi firesc trebuia să fac acea cale întoarsă spre căşi deoarece din punct de vedere n-avea rost să mai ajung la cooperativă din pricină căci era deja ora trei de după-masă. De dus, m-am dus cu atelajul, dar de întors a trebuit să iau otobuzul reatebist. Ştiam că pe acolo circulă 102, aşa că în momentul în care am văzut o maşină cu 02 în coadă mi-am introdus fizicul şi m-am prăvălit pe primul scaun liber. Surpriză, căci era de fapt 202 cu cap de linie la Cet Sud. Hm, asta e. Întreb o tanti de unde iau 102 şi mă îndrumă un’ se duce toată lumea, adicătelea vis-a-vis.

Bon. Văz la un moment dat că se bulucesc nişte unii, nu mă uit atent ce număr are otobuzul pe el, normal că mă urc iar în 202. M-am prins pe la târgul Vitan că mă întorc pe unde am venit, mai ceva ca Hensăl şi Gretăl. Nu face nimic. Ajung io într-o zi acasă.

Am ajuns pe la patru juma’, c-am mai tras cu ochiul şi pe la târg/magazinele din jurul târgului.

Concluzie: au scumpit ăştia toate ielea în praktiker.

PS Un puştan “fumat” se uita mirat la telefon şi-l întreba pe altul de lângă el de ce are doar o cască în mână. Logic, cealaltă era în ureche, dar viaţa e grele.

Zi faină!