Ca să nu avem discuţii, io folosesc din salonul ăsta strict departamentul “frizerie”. Restul acasă, că-s zgârcit din cale-afară!

Mno, luni de dimineaţă îmi iau colegul de cooperativă de-o aripă şi-l trag către stabilimentul dotat cu foarfecă de tuns părul.  Am ajuns acolo, m-am aşezat pe scaunul frizeresc şi tanti a început să dea din foarfecă (de fapt a folosit o tunsătoare d-aia electrică). La un moment dat au intrat în stabiliment două doamne la vreo 82,5 anotimpuri de toamnă  prelungită -fără exagerare dau vârsta asta. No, cea mai bine făcută dintre ele (adică putea vorbi fără să-i pice proteza din gură) începe un dialog cu a mea frizeriţă:

- Fiţi drăguţă, ne putem şi vopsi la dumneavoastră?

-Da, doamnă!

- Atunci, un vopsit pentru amândouă şi un epilat total pentru prietenă mea!

Mo lume, să-i pice maşina de tuns lu’ tanti frizeriţa. Ce să epilezi nene la cucoană, că era ca un pergament!

Nu-s răutăcios de fel, dar acu’ m-a bufnit râsul. Rău de tot! Şi-am molipsit şi pe toată lumea din stabiliment.

De fapt lângă cele două mai era o doamnă, cam la vreo 50 de primăveri, dar stătea ascunsă după tocul uşii. Pentru ea era epilatul!

Aparenţele astea înşeală şi te pot îmblonăvi!

Hai s-aveţi o zi bună!