Iar azi o să plouă din nou şi prin urmare o să devin un fel de curcă plouată. Poa’ să plouă cât de tare, numa’ vântul să nu bată!

Mno, cafeaua-i gata! S-o răstorn într-o cană, să-i trag ceva zahăr şi să mă întorc la hârţoagele mele.

Cam la asta mă gândeam io uitându-mă prin jaluzelele deţinute de geamul bucătăriei din cooperativă.

Dar de ce n-am aprins becul în momentul în care îmi puneam zahăr în cafea, să fie ceva lumină pe acolo? De ce?

Poi d-aia! Ca să pun cafea măcinată în loc de zahăr!

Zi faină şi însorită!

PS Am făcut altă cafea.

Într-un final, când începusem să sinapsez mai ceva ca un motor Porsche la turaţie maximă pe bancul de probe, am văzut ceva butic retras pe colţul unui bloc. Aici tre’ să găsesc, mi-am zis.

Am intrat, am dat bineţe c-aşa-i politicos, şi i-am zis doamnei de după tejghea:

- Doamnă, bag de seamă ca lumea trăieşte sănătos în cartierul dumneavoastră!

- Da’ de ce?

- De la Potcoava caut o pungă de zahăr şi nu găsesc! Înseamnă că oamenii de prin zonă folosesc miere sau aspartam pentru îndulcit diverse.

- Ei na! N-aţi găsit pe nicăieri? Înseamnă că iar îl scumpeşte. E conşpiraţie, dă-i draqu!

La aceste cutremurătoare cuvinte mi-am luat zahărul,  am plătit, am mulţumit şi am plecat. Însemnă că după conşpiraţia ouălor, e rândul zahărului!

E clar, începe marea ordine mondială.

Hai v-am pupat!