Aşa-i că deja nu mai aveaţi stare acasă? Abia aşteptaţi să vă întoarceţi pe plantaţie!

După cum bine ştiţi, vinerea trecută a picat guvernul PDL din cauză de moţiune de cenzură gâdilată pe ici/colo cu ceva picanterii demne de ridicat audienţa televiziunilor de ştiri senzaţionale.  Aseară s-a nominalizat noul guvern sub conducere de mic Titulescu cu permis de Formula 1. Eu rămân la concluzia că guvernul meu era mai bun, dar cine-s io să mă bag în politichie?!

Mno, ca să revin la oiţele mele, am profitat de zilele libere pe care le-am avut ca să dorm. Şi să zac în pat ca leguma-n tigaie înainte de pârpălire. Eh, şi ca să nu ziceţi că numa’ am stat ca ursul în bârlog, duminică dimineaţa am plecat într-o vizită la prekini neuronali (vă pup mo!). La locuinţa lor de vacanţă de la ţară!

Io când plec la dixtracţiuni d-astea, plec pregătit cu de toate. Am la mine inclusiv două umbrele, şurubelniţe şi tubulare, ceva lansete şi mulinete, spray-uri pentru curăţat discuri de frână, precum şi ceva zmeu şi elicopter cu telecomandă!

Am ajuns dimineaţa devreme la ţara aparţinătoare de judeţ California -CL vine de la California, nu?! Pe lângă golitul portbagajului de te miri ce, io mi-am luat o bere şi m-am dat de-o parte cu prietenul Jean: mo, am şi zmeu la mine. Merem pe dealul ăla din spate să-l înălţam?

Jean al meu n-are de lucru şi zice: mergem, că luăm şi nevestele cu noi. Şi luam şi copilul, să se bucure!

Şi-am plecat spre deal, într-un şir indian demn de filmele despre cucerirea Everestului. Acu, io am văzut un deluşor. Dar ăla e ditamai dealul. Iar eu n-am mai făcut mişcare de ani de zile.

Mo lume, când am ajuns în vârf eram roşu la faţă ca racul dat în clocot. Dar beleaua e că scoteam nişte sunete, de se uita la mine ăsta micu’ a lu’ Jean ca la expoziţia de locomotive cu aburi.

Am stat un pic să-mi trag sufletul (să bag un tiutiun de reveneală) şi-am despachetat zmeul. Zmeu mărişor zic eu.

Acu, eu am mai înalţat ceva zmeie la viaţa mea, dar mai mici. Ăsta a fost mare şi-al dracu’!

Am alergat cu Jean pe buza la deal şi cu zmeul în braţe până-am scos tot tutunul fumat în ultimele trei luni. A dracu’ zmeu de-a vrut el să stea sus!

Deci mo, dădea să se ridice şi-o dată venea drept într-o parte şi-n bot. Habar n-am de ce! Am încercat să-l înălţăm în fel şi chip. Am încercat şi-n fuga mare, şi la pas mărunt, ba chiar mi-am scos ceva şireturi din care i-am făcut coadă!

N-a vrut neam! Plus de asta, de grăbit ce-am fost nu mi-am luat nic măcar o bere la mine, aşa că am băgat apă de izvor până mi-a stat limba plută.

Mie nu mi-e ciudă că n-a vrut zmeul să se ridice, mi-e ciudă că ne-am făcut de râs în faţa copchilului. Ce-o zice în mintea lui: ui’ şi la nebunii ăştia, aleargă ca nişte găini speriate de vulturi şi nu sunt în stare să facă o bucată de cârpă să stea în vânt!

Una peste alta, a fost tare faină ieşirea asta la aer. Iar încercarea cu zmeul ne-a făcut o foame de lupi ieşiţi din iarnă! Aşa că ne-am întors la treburi mai domoale şi ne-am aşezat la beut de beri, halit de grătare şi discuţii de oameni maturi, genul guvernările şi ţărişoara asta merg cum mere zmeul tău: drept într-o parte şi-n cap!

Aia e! Hai v-am pupat şi bine v-am găsit!