Uăi, ieri fusai completamente dezinformat din punct de vedere meteorologic şi prin urmare am plecat de acasă în teneşi. Continuare a fost umedă şi alunecoasă precum o fată mare în noaptea nunţii.

Mno, azi, ca să nu pic în aceiaşi cursă, mi-am tras în copănele bocănceii de cursă lungă.

Boon. Am ajuns la maşină, am pornit-o şi m-am apucat să şterg un pic geamurile deoarece Bucureştiul este un oraş curat şi lipsit de praf (în curând ajungem ca şi chinezii cu capitala). Am dat cu racleta aia de cauciuc pe lunetă şi pe geamurile laterale dar în momentul în care am început să şterg parbrizul maşina a luat-o uşurel la vale. Peste piciorul meu. Pentru că am un reflex idiot şi nu trag frâna de mână pe timp de iarnă.

Urmările nu sunt grave, dar am ajuns la o concluzie: când forţa de apăsare pe racleta ce şterge parbrizul depăşeşte valoarea frecării anvelopei cu solul, doare.

Zi faină!