Fără legătură cu titlul de mai sus: pe 7 a lu’ august am fost programat la abator pen’că mai devreme nu aveau locuri.

Acu’ să revin.

Dimineaţa, ca orice om normal care pleacă spre munci, îs capiu şi chiaun dar mă dezmeticesc în primele secunde de după a doua gură de cafea. N-ar fi mare belea dar nu ştiu cum se face că tocmai înainte de a-mi regla mersul şi vederea bezmetică, a mea Fiară îmi dă câte ceva de făcut. Bunăoară, acu’ ceva dimineţi m-a pus să-i repar un nemernic de fermoar ce făcea legătura între două părţi de bluză. Se înţepenise pricinosul pe la jumătate.

După vreo trei încercări nereuşite şi vreo două rugăciuni “şaman style”, am reuşit să-i rup cheiţa. Boon, în cazul ăsta utilizez forţa lăuntrică prin apucare şi tragere gen “pumnii mei minte nu are”. Hehe, în cazul ăsta s-a strigat câştigătorul la puncte, adicătelea io.

A draq panaramă de fermoar chinezesc dac-a dorit el să coopereze. El a rămas înţepenit, în schimb bluza a decis să mergă pe sistemul cel mai deştept cedează, prin urmare s-a rupt. Deci am sfâşiat într-un mare stil o frumoasă bluză de in chinezesc croită pe vapor.

Acu’ tre’ să-i cumpăr Fiarei altă bluză, c-altfel îmi taie accesul în bucătărie (locul meu preferat de tutunit, beut bere şi stat la taclale pe tilifon).

Meciul Fermoar – Neuron, scor final 1-0.