Nu ştiu cum se face, dar în ceea ce priveşte încălţămintea am impresia că eu am un mers de lebădă condusă la dans de-un elefant. Rar se-ntâmplă ca o pereche de încălţăminte să rămână în facultăţile ei după 5 luni de purtat.

Mno, aşadar şi prin urmare, a trebuit să trag o tură într-un magazin d-ăsta de încălţat oameni ce rămân cu degetele p-afară taman când nu trebuie.

Şi intru-n stabiliment şi încep să caut. Că io-s zgârcit da’ vreau şi ceva calitate, apăi asta se ştie! După f’un sfert de ceas am găsit 3-4 perechi de gumari ce-mi făceau cu ochiul şi zic să mă trag într-o parte să-i testez.

Numa’ ce-aud o voce în spatele meu:

- Domnu’, aici sunt! Şi vă rog să-mi aduceţi şi o pereche de pantofi d-ăştia mărimea 40.

-Imediat, stimată doamnă, să verific la raft, zic io.

M-am conformat, că doar sunt un jentălmen, şi i-am adus doamnei o pereche 40.

- Nu prea-mi plac briz-brizurile astea cu auriu. Ceva simplu nu aveţi pe modelul ăsta?

- Apăi doamnă dragă, io-s client ca şi dumneavoastră, n-am idee ce au ei în magazie. Dar dacă ţineţi neapărat, pot să întreb pentru dumneavoastră!

Mirare şi gură căscată precum intrarea în peştera Polovragi.

- V-am văzut tricoul portocaliu ş-am crezut că sunteţi angajat aici. Mă scuzaţi!

- Nu face nimic, doamnă dragă! Vă mai pot ajuta cu ceva sau pot să-mi pun şi eu mergătorii-n picioare?

- Nu, mulţumesc.

PS Angajaţii din magazinul respectiv purtau tricouri negre şi aveau şi un ecuson cât harta Chinei, ca să ştiţi!