Revin cu încă ceva din spitalul ploieştean. În fapt, n-aş putea să dau vina pe nimeni de acolo pentru ce s-a întâmplat. Poate doar pe sistem şi pe faptul că noi, ca naţie de oameni, mergem pe regula bine sfinţită “las’ că mere şi aşa”!

Mno, vin dimineaţa chiaun de cap din cauză de diverse, adunate şi de pe la muncă şi de prin spitale, şi mă aşez cu mama la o discuţie principială şi filosofică de jenul: grija măselelor, abia aştept să termin aici că-s nespălat de vr’o două zile.

Cu ochii plutind aiurea prin salonul spitalului, văd un gândac de bucătarie care intra într-o priză.  Îi zic maică-mii : uite panarama aia de gândac ce poa’ să se plimbe prin priză!

Trec alte minute de conversaţie, la care mama zice: bag de seamă că gândacul ăla pe care l-ai văzut tu a intrat la coafor!

Zic: Da’ de ce?

Zice: A intrat maro în priză şi acu’ iese alb la culoare, în mod sigur s-a vopsit!

PS Fiara mea a plecat c-un gândac în poşetă!

Dracu’ s-o ieie de politică şi de politicieni! Am zis!