Stau întins pe-un şezlong la umbră de umbrelă imensă, cum îmi place mie când mă duc la ţărm de mare. Vântul adie încetişor, berea alunecă repede. Parcă prea repede! Naiba ştie cum de intră berea aşa de bine când stai la malul mării. Nici nu-mi pun probleme existenţiale în genul ăsta. Atât doar că, în ritmul ăsta, o să fac potecă de la şezlongul meu până la bar. Probabil că-s tare obosit de nu mai studiez piţipoancele care circulă topless pe lângă mine.

Hm, ce-ar fi dacă mi-aş muta “patul ăsta de stat pe plajă” hăt mai departe, spre apă. Dacă aud marea, s-o şi simt! Hai că-i bună ideea.

Mă mobilizez din punct de vedere fizic şi trag şezătoarea asta până la apă. Nasol cu umbrela, dar nu-i belea mare. Pot să stau şi fără ea ceva timp. Încă nu arde soarele prea rău. Mă întind şi mai bag nişte bere. Destul de rece apa,  parcă n-aş sta prea mult cu piciorul în ea.

Ce naiba?! Se aude soneria telefonului din dotarea proprie şi personală. Dar e sunetul de la ceasul deşteptător!

Ceeee? Nu-s la mare?!

Draceee, am vărsat sticla de apă pe jos, d-aia simţeam eu ceva rece la talpă!

- Neuroane, ţi-am spus că atunci când dormi picioarele tre’ să stea în pat, nu să le împrăştii prin toată casa! Poftim de şterge pe jos acu’!

M-am conformat sfatului dojenitor primit de la Doamna mea!