Făcând abstracţie de nişte raţe şi lişiţe şi f’o doi cormorani agitaţi, era o linişte ce-mi zgâria timpanul.
Iau aparatul, îl pun la ochi şi trag o serie de poze. Aud nişte zbenguieli în apă şi-mi îndrept ochii precum şi picioarele către sursa zgomotului.
Surpriză!
Singura groapă plină cu nămol urât mirositor şi cleios precum aracetul a trebuit să fie în calea mea.
De fapt, era singura groapă de pe tot malul bălţii. În aia am băgat piciorul până la genunchi. Şi groapa nu era mai mare de 30X30X30. Centimetri.
Concluzie: anul ăsta n-o să sufăr de reumatism la piciorul drept.
Comentară