Mo, nu’ş de ce am impresia c-o să-mi trag un birou în parcarea Billa.

Ajung aseară să parchez atelajul cooperativei şi constat cu stupoare c-au apărut iar în peisaj cei cu târgul de “producători locali, haine meid in românia, produse naturale fără euri deci sunt chiar bio şi ecologice, avem numa’ şosete de bumbac natural sută la sută, intrarea este liberă”.

Mno, când vine târgul ăsta în parcare, începem să ne cam înghesuim maşinile. Aşadar trag de volan cu toate forţele de care dispun, chiar şi cu forţa fie cu tine cavalere Jedi, şi găsesc un locşor ferit taman lângă un coş de gunoi. Coş de gunoi de care se sprijinea un agent de pază/badigard/paznic sau cum vreţi voi să-i spuneţi şi care purta o discuţie la telefon cu un interlocutor. Aşa tare se răstea la telefon, c-am avut impresia că persoana cu care discuta se afla în galaxia Pegas, prima pe dreapta pen’că la stânga e interzis. Aşa tare se răstea la telefon!

Având un defect profesional, deşi ştiu că nu-i nici politicos şi nici normal, am tras cu urechea la ce zicea paznicul către omul sau extraterestrul de la capătul celălalt.

Paznicul: Bă, aici s-a lăsat frigu’. Şi bate şi vântu’ ceva de speriat!

E.T.: …

Paznicul: Ce zici? Nu te aud!

E.T.: ….

Paznicul: Nu ştiu bă ce zici! Nu s-nţelege ni’ica. Am şi staţia cu mine şi cre’că face cacofonie cu tilifonul, bată-i dracu’ cu sculele lor. Aşa cacofonie n-am auzit în viaţa mea!

Mi-a căzut bricheta şi deci m-am retras. Probabil şi acum se miră de ce râdeam!

Zi faină!