Şi iar plouă.

Iar azi o să plouă din nou şi prin urmare o să devin un fel de curcă plouată. Poa’ să plouă cât de tare, numa’ vântul să nu bată!

Mno, cafeaua-i gata! S-o răstorn într-o cană, să-i trag ceva zahăr şi să mă întorc la hârţoagele mele.

Cam la asta mă gândeam io uitându-mă prin jaluzelele deţinute de geamul bucătăriei din cooperativă.

Dar de ce n-am aprins becul în momentul în care îmi puneam zahăr în cafea, să fie ceva lumină pe acolo? De ce?

Poi d-aia! Ca să pun cafea măcinată în loc de zahăr!

Zi faină şi însorită!

PS Am făcut altă cafea.