Aseară am fost descoperit. S-a rupt ceva în lumea mea. Mi-e ruşine.

Ieri, Fiara a venit mai devreme acasă. Nu numai că nu şi-a anunţat prezenţa, dar a şi intrat tiptil în casă. După tot scandalul pe care l-a făcut de faţă cu Cealaltă, mi-a zis că bănuia că-s bărbatul alteia. Cam de vreo trei ani bănuia, trei ani în care n-a zis nimic. Doar m-a urmărit. A văzut cum o plimb pe Cealaltă în fiecare dimineaţă, a văzut cum o alint şi cum o ţin strâns lângă mine. A văzut dragostea cu care privesc către ea. Dar n-a zis nimic. A crezut că o să-mi treacă. V-am zis doară că Fiara-i o Doamnă. Chiar şi când am înşelat-o.

Vă daţi seama ce-a fost în sufletul ei când m-a văzut aseară mângâind-o pe Cealaltă. Ce poate fi în sufletul unei femei când vede că bărbatul cu care a ales să-şi petreacă restul zilelor o înşeală cu nesimţire?

Doamna mea îi Doamna mea. Dar o iubesc şi pe Cealaltă.

Azi a fost prima zi în care nu m-am plimbat cu Cealaltă. Şi să ştiţi că mi-a fost greu. Foarte greu.

Mi-a luat-o Fiara. A zis că o vrea pentru că trebuie să facă nişte fotografii cu Ea.

Eu cred că am să mă descurc azi, pentru că ştiu că Doamna n-o să-i facă nici un rău.

PS: Neuronul e ok, şi-a refăcut sinapsele! Hai v-am pupat!