Două dimineaţa. Sau două noaptea, cum vreţi voi.

Sună telefonul. Telefonul stă în principiu lângă al meu cap, pentru că trebuie să fac ochi destul de matinal şi e musai să aud soneria deşteptătoare.

Mno, cum spuneam, sună pârdalnicul. Capiu de somn, nu bag seama la număr ci răspund direct:

-Mdea…

- Ce faci, dormi? zice o voce feminină, gâdilându-mi neplăcut timpanul.

- D-apoi dorm, că io noaptea dorm de obicei.

- O viaţă ai şi p-aia o dormi, continuă vocea.

- Păi mai bine-o dorm în loc s-o pierd, ca tine.

- Dar eu n-o pierd, eu meditez adânc!

Şi-am închis pentru că singura replică ce-mi venea în cap la ora aia era jen “z’gâţii şi grijania cu stările tale zen şi medităţiile tale nocturne”, dar n-aveam chef de continuat dialogul.

Uăf!

PS Număr privat şi o voce… zici că voia să-mi vândă cuie ce se bat singurele în pereţi.